(VIDEO) Au trecut Transfăgărășanul cu bicicletele în cârcă! Doi ucraineni au sfidat moartea

Aceste imagini sunt filmate astăzi în munții Argesului, pe Transfăgărășan. Doi turiști ucraineni au vrut să traverseze munții pe bicicletă și chiar asta au făcut. S-au întâlnit în drum de la Sibiu către Bâlea cu salvamontiștii sibieni cu care s-au certat pentru că aceștia le-au interzis să urce. Au scăpat de ei și și-au continuat drumul. Salvamontiștii din Sibiu însă și-au anunțat colegii din Argeș care au plecat în întâmpinarea turiștilor, având alături câini de avalanșă.

După câteva ore, bărbatul și femeia din Ucraina și-au făcut apariția dintre nămeți, cu bicicletele în cârcă. Erau epuizați, însă mulțumiți că nebunia lor nu a devenit tragedie. Reprezentanții Salvamont Argeș i-au preluat și i-au dus la Cota 2000, iar apoi mai jos, până la un traseu accesibil.

 

 

 

 Muntele este frumos, dar poate fi şi înşelător.

Riscul pe munte este permanent. Mulţi nu respectă anumite reguli de mers: aleargă la coborâre, merg în încălţări fără aderenţă şi care nu susţin glezna (ba chiar în sandale şi papuci). Unii nu sunt atenţi că în partea superioară a traseului există o porţiune de stâncă unde se dislocă pietre ce-i pot răni pe turiştii aflaţi mai jos. Cei care calcă pe munte ar trebui să lase deoparte comportamentul de oraş.

 

Echipamentul de bază

Încălţămintea potrivită este o pereche de bocanci care să cuprindă glezna (cu talpă aderentă). Apoi, să aveţi o pelerină de ploaie sau geacă impermeabilă, ciorapi din bumbac (cei sintetici irită şi încing piciorul, înlesnesc apariţia bătăturilor şi creează disconfort), lanternă, telefon cu bateria încărcată (acest aparat a salvat foarte multe vieţi în ultimul deceniu). Este foarte practic să folosiţi beţe telescopice, care ajută la mers.

Vremea este foarte schimbătoare pe munte. De aceea trebuie să fiţi pregătiţi şi pentru intemperii. La un drum cu bivuac de cel puţin două zile nu trebuie să vă lipsească o căciulă şi un pulover sau bluză din material de Polartec. Nu rare au fost situaţiile în care în august a nins pe munte.

 

Tehnici de mers (urcat şi coborât)

Mersul pe munte diferă substanţial de mersul pe care-l folosim zilnic.

1. Pasul

Paşii de un metru aduc oboseala extrem de repede, indiferent de ritmul de mers.

Pentru urcuş, cel mai potrivit pas e cel la care distanţa dintre vârful unui picior şi călâiul celuilalt e puţin mai mare decât propria talpă.

Urcaţi cu vârfurile picioarelor îndreptate spre exterior!

La coborâre, paşii mici sunt şi mai importanţi pentru că de ei depinde echilibrul.

Coborâţi cu genunchii uşor îndoiţi, corpul aplecat uşor în faţă (nu în spate) şi vârfurile picioarelor îndreptate spre interior!

În cazul pierderii echilibrului, dacă aveţi corpul aplecat în faţă vă puteţi redresa uşor. Vă veţi alege cu febră musculară, însă muşchii se refac; cartilajele şi ligamentele nu.

2. Muşchii

Aproape toţi începătorii tind să-şi folosească muşchii de la gambe şi să meargă pe vârfuri atunci când urcă. Efectele nu se lasă aşteptate, în scurt timp simţind că le iese foc din tălpi şi din glezne. Pentru orice tip de efort, nu neapărat pentru mers, trebuie să fie folosiţi cei mai mari muşchi. Talpa trebuie ţinută în întregime lipită de sol, iar mersul se face împingând în picior ca la genuflexiuni. În momentul împingerii, greutatea corpului este deplasată pe celălalt picior. Transferînd mereu greutatea de pe un picior pe celălalt, la un moment dat veţi vedea că mersul va deveni legănat, iar efortul depus se va diminua considerabil.

3. Beţele de trekking

Beţele trebuie reglate astfel încât atunci când sunt ţinute pe sol, mâinile să formeze la cot un unghi drept. Se trec mâinile prin chingi, iar în mers se împinge în chingă cu încheietura mâinii. Degetele au doar rolul de a dirija băţul către punctul în care urmează să fie sprijinit. În funcţie de teren şi de fiecare persoană, beţele pot fi folosite alternativ sau ambele odată. Pe urcările mai abrupte e comod să fie folosite amândouă, împingând în ele cu ambele mâini simultan. Efortul depus de picioare este cu mult mai mic. Veţi şti că le-aţi folosit corect atunci când ajungeţi la destinaţie. Dacă şi în mâini şi în picioare resimţiţi aceeaşi oboseală, e semn clar că aţi mers corect.

Reguli pe munte

Ar trebui să reţineţi un lucru foarte clar cu privire la cablurile de pe munte: pe lângă faptul că vă avertizează că pe acel segment al potecii există pericolul de alunecare, sunt puse acolo ca să vă ţineţi de ele. Dacă la un traverseu cablat se află două grupuri, unul în partea superioară şi celălalt în partea inferioară, se spune că normal ar fi ca cei care urcă să aibă prioritate. Situaţiile însă pot să difere de la caz la caz.

Când vă aflaţi pe o zonă de stâncă, de grohotiş sau pe poteci unde puteţi disloca pietre, uitaţi-vă întotdeauna dacă este cineva mai jos de voi şi fiţi foarte atent cum călcaţi ca să nu răniţi pe cineva cu pietrele dislocate. Atenţie! O piatră cât pumnul de mare, în cădere de la 10 metri, poate omorî un om, dacă îl nimereşte în cap.

Este recomandat să vă alegeţi itinerariul pe măsura pregătirii fizice, psihice şi tehnice a celui mai slab din echipă. Nu se merge singur pe munte. Plecarea în traseu este bine să se facă devreme, atât pentru a vă asigura că ajungeţi la destinaţie, luând în calcul eventuala stricare a vremii, precum şi pentru a vă bucura de o zi plină de plimbare în natură.

Nu este recomandat să părăsiţi poteca turistică. În condiţii de ceaţă, urmăriţi cu atenţie marcajele, iar dacă nu sunteţi sigur că mai sunteţi pe traseul marcat, întoarceţi-vă la ultimul marcaj pe care l-aţi văzut sau aşteptaţi să se ridice ceaţa. Harta este indispensabilă, indiferent de nivelul de pregătire şi de cât de bine cunoaşteţi muntele.

Respectaţi normele de alimentaţie la efort! Trebuie să beţi apă, 3 litri pe zi, să mâncaţi câte puţin pe traseu alimente energetice, bogate în calorii şi glucide, ca să nu vă scadă glicemia şi să leşinaţi. Înainte de a porni pe traseu, să nu mâncaţi mâncare grea (grăsimi, fripturi) în speranţa că vă vor ţine de foame, ci moderat hrană bazată pe carbohidraţi (cerelale, paste şi fructe). Să nu beţi apă rece multă imediat după o lungă perioadă de timp pentru că există riscul unei aprinderi pulmonare sau a unui infarct. Alcool este bun cu moderaţie abia când aţi ajuns la destinaţia finală.

Dacă sunteţi într-o excursie cu cortul, înnoptaţi doar în locurile special amenajate. De asemenea, nu faceţi focul oriunde!

Întâlnirile cu ursul

Paradoxal, şansele ca ursul să vă viziteze noaptea sunt mult mai mari în zonele aglomerate. Pentru a evita ca ursul să vă intre în cort sau să vă dea târcoale, de multe ori rupând pânza cortului cu ghearele, este prioritar să nu lăsaţi niciun fel de aliment în interior. Să aveţi la voi o bucată de cordelină sau o sfoară rezistentă şi să vă agăţaţi mâncarea într-un copac.

Există riscul să fiţi atacaţi de urs în cinci situaţii: când are pui, când este lângă pradă, când este rănit, când e furios (alungat de curând de la o stână de câini), când daţi “nas în nas” cu el, crezând că vreţi să-l loviţi.

În cazul unui accident, Salvamont recomandă

La anunţarea accidentului se precizează obligatoriu datele de identificare ale victimei, locul accidentului, diagnosticul prezumtiv, condiţiile meteo, ora producerii accidentului şi modalitatea de adăpostire a accidentatului, precum şi identitatea celui care anunţă accidentul, adresa, numărul de telefon. După aceasta se aşteaptă, în zona cu semnal, apelul de verificare a veridicităţii anunţului. Numărul naţional de urgenţă este 112. Numărul Salvamont 0-SALVAMONT este valabil în toate reţelele de telefonie mobilă.

Video: Salvamont Arges