Pitești - 632 de ani de la prima atestare

Conform datelor existente, Piteşti este municipiul de reşedinţă al judeţului Argeş și se află în Podişul Getic, lângă râul Argeş, la o altitudine de 289 m deasupra nivelului mării. 

Are o suprafaţă de 111,13 km². Populaţia este de 155.383 locuitori, determinată în 31 octombrie 2011, prin recensământ. 

În trecut, Piteştiul a fost reşedinţa temporară a voievozilor Basarab Ţepeluş cel Tînăr, Mihnea cel Rău şi Vlad cel Tînăr. 

Oraşul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat şi târg ajungând la titlul de oraş, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrîn întăreşte Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteştilor”. 

Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Piteşti, alături de Câmpulung, Curtea de Argeş, Brăila şi Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. 

Prima menţionare a Piteştiului ca oraş apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui  Vlăduţ. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov în care este semnalată existenţa curţilor domneşti la Piteşti. 

Hrisovul se încheia astfel: Şi eu Moisi scriitor, care am scris în noile curţi din oraşul Piteşti…”, potrivit Goleştii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii…

Ea mai este confirmată, la 27 august 1582, atunci când se face referire la organizarea orăşenească a comunităţii, condusă de un judeţ şi de 12 pârgari. 

În oraş au avut proprietăţi numeroşi boieri şi dregători, dintre aceştia cei mai de seamă au fost Goleştii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii, dar şi doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) şi Neagoe Basarab, acesta din urmă construind între 1512 şi 1521 la Piteşti curtea voievodală. 

Pe baza unei mărturii scrise, datând din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar şi de cele 200 de case care adăposteau circa 1.000 de suflete. 

În anul 1656, sub domnia lui Constantin Şerban şi a doamnei Bălaşa, se construieşte pe fundaţiile unui vechi lăcaş, Biserica Domnească Sfîntul Gheorghe. 

Aflată în inima oraşului, biserica a fost prima compoziţie supraetajată pe coloane de cărămidă din Ţara Românească

Pînă în 1746, Piteştiul, avea şapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza oraşul ca pe un tîrguşor cu opt biserici, o mănăstire, mai multe case boiereşti şi locuinţele ispravnicilor de district. 

Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adîncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimţit violent la Piteşti, Biserica Sfîntul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia, dar a fost ulterior reconstruită. La 18 august 1848, un grav incendiu a afectat oraşul, distrugând trei mahalale şi trei biserici, inclusiv „Sfântul Nicolae”.

Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraş erau 1.011 familii, circa 700 de case şi aproximativ 5.000 de locuitori. 

În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numărul caselor de locuit la 773, ele fiind împărţite în 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însuma numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodării. La recensământul din 1859, Piteştiul avea 7.229 de locuitori şi 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populaţia era formată din agricultori şi liber-profesionişti (65%), meseriaşi (20%), comercianţi (15%) şi fabricanţi (0,2%). 

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, Piteştiul era reşedinţa judeţului Argeş şi avea 15.570 de locuitori. 

În oraş funcţionau un liceu, „I.C. Brătianu”, o şcoală de meserii, 3 şcoli primare de băieţi şi 3 de fete, o şcoală catolică, una evreiască, una luterană, o fabrică de postav, una de produse chimice şi un spital. 

Erau în oraş 11 biserici ortodoxe, una catolică, una protestantă, una luterană, una armenească şi o sinagogă. 

În 1950, Piteştiul a devenit reşedinţa regiunii Argeş, precum şi a raionului Piteşti din cadrul acesteia; totuşi, el nu făcea parte din acel raion, fiind organizat ca oraş regional subordonat direct regiunii, avînd arondate în această capacitate mai multe comune din împrejurimi, inclusiv viitoarele oraşe Mioveni (pe atunci, comuna Colibaşi) şi Ştefăneşti. 

În 1968, oraşul a devenit municipiu de reşedinţă a judeţului Argeş, reînfiinţat.

Printre cele mai cunoscute personalităţi născute în oraş se pot enumera:

–Ion Antonescu (1882 – 1946), militar şi om de stat, mareşal al Armatei;
-Ion C. Brătianu (1821 – 1891), om politic, membru de onoare al Academiei Române;
-Armand Călinescu (1893 – 1939), om politic, prim-ministru, ministru şi economist;
-Nicolae Dobrin (1947 – 2007), fotbalist, decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”;
-Cristian Minculescu (n. 1959), cîntăreţ rock, solist al trupei Iris;
-Sebastian Papaiani (1936 – 2016), actor, decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”.

În contextul situației actuale, care impune în continuare restricții privitoare la evenimente cu public și manifestări cultural-artistice sau sportive în comunitate, cea de-a 28-a ediție a Zilelor Municipiului Pitești nu va putea fi sărbătorită așa cum ne-am fi dorit. Însă amintirea momentelor frumoase din anii anteriori este vie în sufletele celor care afirmă, cu drag, „acasă, la Pitești”!