Stenograma convorbirii primarului Ion Georgescu, cu Dumnezeu!

Stenograma convorbirii primarului Ion Georgescu, cu Dumnezeu!

Obținută cu avizul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului

„Cum să ridice chinezii un spital în 10 zile? Nouă, în 10 zile, nici analizele de laborator nu ne ies”

Florina Oprea: Alo?! Alo?! Biroul domnului Dumnezeu?
Dumnezeu: Spune, fiica mea! Sau lasă-mi comunicatul de presă pe email!
Florina Oprea: De la biroul domnului primar vă deranjez, vrea să intre în audiență la dumneavoastră!
Dumnezeu: Iar?! Ce a mai pățit? 
Florina Oprea: Nu știu, Doamne, dar de o oră înjură fără să se repete, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată de două săptămâni încoace!
Dumnezeu: Acum înțeleg de ce sughiță toți sfinții părinți de se cutremură baierele cerului. Fă-mi legătura, dar spune-i să vorbească mai tare, că mereu am impresia că șușotește și nu înțeleg nimic! Și fă-i un ceai de tei, înainte, să se mai liniștească! Tocmai am vorbit cu Mitică de la Micești și am nervii cam șubreziți... 
Florina Oprea: Mulțumesc, Doamne! 


Dumnezeu: Ia zi, Ioane, te ascult!


Ion Georgescu: Doamne, vreau o minune, vreau o minune-n viața mea!


Dumnezeu: Știu!  Holograf, albumul „Supersonic” lansat în 1998! Vrei să-mi verifici memoria!


Ion Georgescu: Nu, Doamne, eu doar am nevoie de o minune în viața mea, nu a lui Holograf! 


Dumnezeu: Of, se pare că Dacia Renault nu e suficient...  În fine, te ascult, fiule, știi că am o slăbiciune pentru tine, că mi-ai făcut casinou chiar în mijlocul orașului! 


Ion Georgescu: E catedrală, Doamne, e o mândrețe de catedrală! Am făcut și carte poștală cu ea!


Dumnezeu: Lasă, Ioane, că am catedrale peste tot! Pentru mine tot casinou este și să știi că uneori, noaptea, mai vin pe acolo și mă uit așa la clădire, cum e ea luminată toată... Mă simt ca în Las Vegas, Ioane, și mă rog pentru sănătatea ta! 


Ion Georgescu: Doamne, dar nu ai vrea să te simți ca în Beijing, spre exemplu, că și acolo e multă lumină noaptea?


Dumnezeu: ?!


Ion Georgescu: Păi în legătură cu minunea asta te deranjez, Doamne! Mare lucru nu ar fi! Adică nu e ca și cum te-aș ruga să avem autostrada Pitești-Sibiu, că am văzut că îți depășește competențele! Doamne, eu vreau doar să muți Mioveniul în China! Tot Mioveniul! Nu neapărat în centru, și mai pe la periferie, pe lângă vreo plantație cu orez, numai să ne disloci mai repede din țara asta! 


Dumnezeu: Dar cine te-a supărat, Ioane, așa de tare?


Ion Georgescu: Păi nu vezi, Doamne, că au ridicat chinezii un spital în 10 zile? 10 zile, Doamne!!! Păi nouă, în 10 zile, nici analizele de laborator nu ne ies! De ani de zile mă chinui să ridic un spital în orașul meu, de zici că îl ridicam pentru mine, și statul tot îmi pune bețe în roate! Când am zis că am răzbit, jap, la temelie! Mi-ai dat guvern liberal, Doamne! Te-a aburit din nou Iohannis că te ia cu el în vacanță! Acum, neisprăviții ăștia, din cota defalcată de TVA, în loc să-mi dea 2,8 milioane de euro, mi-au dat două milioane de lei! Că după ce că sunt liberali, Doamne, le-ai mai dat și pe unu', Câțu, la Finanțe, care încurcă și valutele, și zerourile... E mai prost decât ultimul prost din PSD, și, crede-mă, Doamne, că avem și noi proști unul și unul!  


Dumnezeu: Am înțeles, Ioane, dar nu mai bine aș încerca să-ți pun o vorbă bună la Finanțe, să-ți mai vină din bani, decât să mut Mioveniul de pe hartă?


Ion Georgescu: Doamne, cred că nici tu nu ai o eternitate la dispoziție! Știi ce înseamnă să stai după aparatul de administrație de la centru? Câte drumuri trebuie să faci pentru o singură hârtie pentru care, prin grija ta, s-au inventat emailurile? Știi ce înseamnă să stai pe la uși, să explici, să te rogi, să-ți ceri drepturile care ți se cuvin și, când să beneficiezi de rezultate, să afli că a picat iar Guvernul?! Păi noi, Doamne, am ajuns să ne uităm în fiecare seară la Busu, la Meteo, să mai aflăm dacă se anunță căderi de guvern. Nu știu, Doamne, că așa plăpânde sunt, că pică din picioare! Uite așa li se taie genunchii și le vezi grămadă! Și cât stau ăștia pe televizor să explice că și-au pus singuri piedică, în China mai apare un spital! Mai apare o autostradă! Mai apare un zgârie-nor! Mai apare un tunel pe sub Marea Chinei! Se mai ridică un oraș suspendat!  


Dumnezeu: Măi Ioane, dar lucrarea asta nu e așa de simplă...


Ion Georgescu: Doamne, dar nici noi nu am stat degeaba, că, vorba aia, nu așteptăm doar să ne bagi în sân! Am trimis în întâmpinare delegația noastră de dansatori, cu domnul viceprimar în frunte, ca să lege acea punte între civilizații. Legăturile sunt ca și făcute! Am la Clubul Sportiv Mioveni pe Ene, băiat fantastic, care antrenează copiii la Karate Shotokan de-i zvântă pe ăia din China! Ai noștri sunt și mai împliniți puțin, nu așa de mărunței, și văd și mai bine, că au o deschidere mai mare la ochi, nu stau cu ei mijiți... În Mioveni, cred că nu e magazin să nu aibă chinezării în el... La Dacia Renault se lucrează pe trei schimburi, cu îndârjire, ca în comunism. Au acolo și roboți! Multe dintre fetele noastre din Mioveni deja au făcut Japonia și China, deci sunt acomodate... Avem chiar și un restaurant chinezesc! Ce să mai, Doamne, aproape că suntem chinezi, doar că ne-am născut în țara greșită! Uită-te la ochii mei, că așa supărat am fost în ultima perioadă, așa încruntat am stat, că mi s-au făcut oblici și, crede-mă, rar vezi un chinez cu ochi albaștri! Aș putea face carieră la ei în cinematografie!


Dumnezeu: Bine, Ioane, fie! Sunt de acord că mai degrabă te mut în China decât să-ți obțin bani pentru spital, dar mai spune-mi un lucru: cu Argentina ce faci? Cum duci tu și Argentina, în China?


Ion Georgescu: Cu precauție, Doamne, cu precauție, ca de obicei...  

 

 

 

Preluare Săptămânalul Ancheta