Senator Ovidiu Puiu: „Românii trebuie să știe adevărul despre accesarea banilor europeni” | Sursa Ta

Senatorul PSD Argeș Ovidiu Puiu, membru în trei comisii permanente ale Senatului, respectiv Comisia pentru învățământ, tineret și sport, Comisia pentru Mediu și Comisia pentru Știință, inovare și tehnologie, atrage atenția asupra faptului că românii trebuie să știe adevărul despre accesarea banilor europeni și menționează că aceștia vin la pachet cu o serie de recomandări de țară privind politicile economice, de ocupare a forței de muncă și bugetare ale statelor membre.


„ Deși frenezia accesării miliardelor de euro de la Uniunea Europeană pare să fi cuprins întreaga societate, puțini sunt cei care se întreabă, măcar în treacăt, de unde are UE acești bani și cum funcționează mecanismele de alocare și decizie. Unii profită de această ambiguitate și induc opiniei publice ideea că banii vin doar în funcție de cât de abil ești în negociere, deși orice euro alocat statelor membre are în spate și o formula bine definită. Alții interpretează recomandările UE după propriile interese și clamează că ”asta ne cere UE”.  Simplificând la maximum mecanismul european de distribuire a resurselor, cred că este important ca românii să știe că:

- Bugetul UE este finanțat aproape în întregime din resurse proprii (98%), respectiv din taxe vamale, taxe agricole și taxe pe zahăr (cca 10% din totalul veniturilor), resurse bazate pe TVA (cca 10%), resurse proprii bazate pe venitul național brut (VNB, cca 70%) și alte venituri. Cea mai mare parte a resurselor UE provine așadar din sumele prelevate din venitul național brut al statelor membre, sub forma unui procentaj stabilit în fiecare an prin procedura bugetară. UE are în principiu bani mai mulți -dacă statele membre au contribuții mai mari! 

- Până în prezent, plafonul resurselor proprii a fost limitat la 1,2% din totalul VNB-urilor statelor membre, dar situația excepțională generată de pandemia Covid 19 a determinat o revizuire a acestui plafon. Prin Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 – adoptată recent și în România – cuantumul total al resurselor proprii a crescut de la 1 ianuarie 2021 de la 1,2% la 1,4% din VNB, spațiul creat între acest plafon și cel de plăți urmând a fi utilizat pentru operațiuni de împrumut de pe piețele de capital, pentru instituirea Mecanismului de Redresare și Reziliență. Pentru România, acest mecanism vine cu o finanțare suplimentară de 29,2 miliarde de euro pentru Planul Național de Redresare și Reziliență, din care 14,2 miliarde sub formă de granturi și 15 miliarde sub formă de împrumuturi. Spre deosebire de majoritatea țărilor UE, România și-a propus să atragă și granturile și împrumuturile UE, ceea ce crește evident complexitatea procesului de atragere a banilor europeni. 

- În perioada 2021 – 2027, în România ar trebui să ajungă, conform calculelor hârtiei, 30 de miliarde euro din politica de coeziune, circa 21 de miliarde euro din politica agricolă comună și 29 miliarde de euro din Mecanismul de redresare și reziliență. Scăzând contribuția anuală a României la bugetul UE – de cca. 2,3 miliarde euro anual – și cele 15 miliarde de euro care vin sub formă de împrumuturi, rezultă un total de circa 50 miliarde euro – bani pentru care ar trebui să avem în acest moment o strategie coerentă de țară, dat fiind că am intrat de câteva luni bune în perioada de programare 2021-2027!

- Banii europeni vin la pachet cu o serie de recomandări de țară privind politicile economice, de ocupare a forței de muncă și bugetare ale statelor membre. Recomandările sunt rezumate într-o comunicare oficială, pe care UE o face publică anual, în cadrul Semestrului european.  E ușor de urmărit așadar ce recomandă UE și ce spun unii sau alții că ”asta ne cere UE”. Cu titlu de exemplu, recomandările din anul 2020 spun că România trebuie să aplice politici fiscal-bugetare sustenabile, să ia măsurile necesare pentru a combate în mod eficace pandemia, să consolideze reziliența sistemului de sănătate, să promoveze investițiile publice mature etc. De adăugat însă este și recomandarea privind îmbunătățirea ”previzibilității procesului decizional, inclusiv prin implicarea adecvată a partenerilor sociali”, ceea ce pare că nu se întâmplă deocamdată...

Dincolo de aspectele tehnice ale mecanismelor de gestionare a banilor europeni, un lucru e cert: coeziunea, redresarea și reziliența nu vor putea fi realizate fără implicare reală a partenerilor sociali, fără acceptare a reformelor propuse la nivel societal și fără consens transpartinic!”