Senator Ovidiu Puiu: PNRR are o logică diferită de politica de coeziune și de mecanismul fondurilor nerambursabile!

Despre Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) s-a vorbit mult în ultima perioadă, fără a se explica însă opiniei publice logica intervenției și fără a se accentua aspectele critice care se impun a fi cunoscute, înțelese și agreate la nivelul întregii societăți.

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) este un document strategic de interes național, menit să ajute la repararea daunelor economice și sociale provocate de pandemia Covid și să sprijine reformele și investițiile durabile. PNRR este alimentat prin Mecansimul de Redresare și Reziliență – cel mai mare mare instrument financiar creat de UE în afara cadrului financiar multianual. Pentru ca acest Mecanism funcționeze, statele membre trebuie să ratifice Decizia 2020/2053 privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene prin care, între altele, Comisia Europeană este autorizată să împrumute fonduri de pe piețele de capital în numele Uniunii până la valoarea de 750 miliarde de euro. Din aceste fonduri, 672,5 miliarde sunt destinate Mecanismului de Redresare și Reziliență, pe care Comisia le pune la dispoziția statelor membre sub formă de granturi și împrumuturi.

 

Finanțarea PNRR se face prin granturi, dar și prin împrumuturi!

Alocarea inițială pentru România a fost de 30,5 mld euro, din care 13,8 mld euro sub formă de granturi (cca 45%) și 16,7 mld. euro sub formă de împrumuturi (cca 55%). Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a anunțat recent că alocarea pentru România a scăzut față de prima iterație cu 1,3 mld euro în urma recalculării scăderii PIB în 2020 comparativ cu media europeană, ajungând la 29,2 mld euro, din care cca 14,2 mld euro granturi (cca 49%) și 14,9 mld euro împrumuturi (cca 51%). Românii trebuie să știe așadar că peste jumătate din aceste fonduri sunt împrumuturi! Este adevărat că este o formă de împrumut ieftin, cu o dobândă redusă, cu garanția UE și cu termen mai lung de rambursare, dar până la urmă tot de împrumut este vorba!

 

PNRR are reguli diferite față de politica de coeziune!

Spre deosebire de politica de coeziune, care se bazează pe principiile solidarității și pe fonduri nerambursabile, Mecanismul de Redresare și Reziliență este un instrument temporar, bazat pe granturi și împrumuturi. Caracterul său excepțional vine la pachet cu reguli mult mai stricte: 70% din granturi trebuie angajate până la finalul anului 2022, și alte 30% până la finalul anului 2023; toate plățile pentru PNRR trebuie făcute până în decembrie 2026, iar proiectele nu se pot extinde și nici nu se pot faza după această dată! Deși termenul de finalizare a documentului și de transmitere către Comisia Europeană este foarte scurt – aprilie 2021, România nu are încă o versiune consolidată a PNRR! La acest moment nu se știe nimic concret despre acest plan, cum va fi implementat și cum vor fi cheltuite sumele alocate! România nu-și poate permite luxul întârzierii PNRR, iar coaliția de guvernare trebuie să înțeleagă foarte bine această miză!

 

PNRR nu este planul Coaliției de guvernare, PNRR este planul României și al românilor!

În repetate rânduri, reprezentanții coaliției de guvernare au declarat că nu intenționează să supună PNRR dezbaterii în Parlamentul României și că, citez, ”PNRR este un atribut, o decizie a Guvernului”. Greșit! Împrumuturile contractate vor fi rambursate de toți românii și trebuie să existe un consens cu privire la investiții și reforme! Pentru ratificarea Deciziei privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene – care condiționează aprobarea PNRR – este nevoie două treimi din voturi în Parlament, deci este evident că este nevoie de consens! Fără o dezbatere transparentă în Parlamentul României, există riscuri majore ca PNRR să devină o altă Anexă 7.03 care împarte banii exclusiv pe criterii politice doar administrațiilor din partidele care formează coaliția de guvernare!

PNRR trebuie supus așadar cu celeritate dezbaterii și aprobării în Parlamentul României! PNRR are nevoie de transparență, de consens și de garanții că nicio persoană și nicio regiune nu vor fi lăsate în urmă!