S-a stins din viață fratele lui Florentin Sorescu, fostul avocat al lui Cioacă

Fratele lui Florentin Sorescu, fostul avocat al lui Cristian Cioacă, s-a stins din viață. Antonius Sorescu a murit la 51 de ani. Mama sa este fostul preşedinte al Curţii de Apel Piteşti, Cornelia Sorescu, unul dintre cei mai cunoscuți judecători din Argeș.

CITEȘTE ȘI ... Te-au bătut, Vlăduț! Nota 4, treci la locul tău, pe facebook!

Antonius Sorescu a fost absolvent al Facultăţii de Fizică în 1994. În 2010 a ajuns director general în Ministerul Economiei, iar ulterior, timp de aproape un deceniu, a fost director şi director adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive.

CITEȘTE ȘI ... 204 medici de familie din Argeş încep vaccinarea anti-COVID din 4 mai


În amintirea lui, fratele său a postat un mesaj cutremurător pe Facebook:

”Antonius lua notele cele mai bune el
era comandant de detașament toate pionierele
îl purtau în piept ca pe o decoraţie.
Clasa în care învăţa era cea mai bună din școală
când ieșeam în recreaţie nici nu îndrăzneam să spun că este fratele meu
atât mi se părea de important.
Pe el l-au ales să-i ofere un buchet de flori Tovarășului Nicolae Ceaușescu când a venit odată la noi în oraș așa că daţi-vă și voi seama. Dar lui Tovarășu' i-a fost frică să nu ia gripă pentru că tocmai atunci izbucnise o epidemie  și nu l-a mai primit ce mai conta că făcuse o grămadă de injecţii care mai dureroasă decât alta  nu cumva să-i dea  vreun  virus în cazul în care l-ar fi avut. El este fratele meu îmi venea să-i strig când tovarășu' a apărut la tribună nici nu știţi cu câtă înfrigurare a așteptat acest moment  ca să dea mâna cu dumneavoastră.  Nu-i nimic frate-miu habar nu are el pe lângă cine a trecut.
Odată a găsit o sută de lei pe stradă și mi i-a dat pe toţi cu toate că eu făceam numai prostii și din pricina asta îl certa mereu tata ca să știţi și voi cine era el. Iar eu am cumpărat un joc în care trebuia să recompunem hărţile lumii din niște cartonașe mici și jur că  ţara noastră el a făcut-o și a ieșit cea mai frumoasă.
Nu bănuiam pe-atunci, copii,
c-o să murim aici de vii.
"El este fratele meu", îmi venea să strig mai târziu când îl duceam cu căruciorul pe coridoarele spitalului nici nu știţi prin câte am trecut noi. Când eram mici el mă trăgea cu sania după ce făceam injecţii la dispensar cu toate că ale lui erau cele mai dureroase. De-abia acum înţeleg cât îi era de greu, dacă vreţi să știţi.
Atunci când am avut accidentul tata a plâns pentru prima dată în faţa unei femei. Iar faptul că femeia aia în faţa căreia plângea era chiar mama nu înseamnă că a durut mai puţin. 
Eu am aflat mai târziu lucru acesta pentru că mi l-a povestit chiar fratele meu. 
Mi-a spus că nimic nu este mai dureros decât să-ţi vezi propriul tată  în lacrimi.
De aceea niciodată nu plânge în faţa fiului său.
Chiar dacă este apăsat de o durere mai mare.
Decât pot privi ochii unei femei.
Fie că  îţi este iubită sau mamă.”