Primul podcast medical pentru tine! Când ar trebui să îţi faci griji că nu obţii sarcina pe care ţi-o doreşti

Primul episod Hera`s Voice vorbeşte despre cuplu şi fertilitate. Când ar trebui să îţi faci griji că nu obţii sarcina pe care ţi-o doreşti.

Din dorinţa de a fi cât mai aproape de pacient şi de a vorbi pe înţelesul acestuia, Marilena Băluţă, medic primar obstertică – ginecologie, embriolog senior, fondatorul Hera`s Med din Bradu, a lansat o serie de podcasturi. Nu mai trebuie să citiţi, să răsfoiţi, doar daţi play şi ascultaţi, şi reascultaţi, interviuri şi discuţii relaxate, succinte, pe teme medicale. 

Primul episod Hera`s Voice este dedicat Cuplului şi Fertilităţii. Mai jos redăm şi interviul primului podcast, pe care îl puteţi asculta oricând acasă sau în maşină, realizat de către Gabriella Teşileanu cu medicul Marilena Băluţă.

Când te-ai hotărât să te faci medic şi de ce medic ginecolog?

- De la 5 ani m-am hotărât să mă fac medic şi, deşi nu ştiam cum se numeşte specialitatea, îmi doream să lucrez acolo unde vine barza, pentru că îmi plăceau foarte mult copiii. Am vrut să fac doar obstretică – ginecologie, nu mi-am dorit altă specialitate. La facultate am spus că asta vreau şi am învăţat foarte mult la rezidenţiat, deoarece ginecologia se obţinea foarte greu şi trebuia să ai punctaje foarte mari.

De ce un podcast Hera`s Med? Cui te adresezi prin acest canal de comunicare?

- Pentru că suntem tot timpul în mişcare mi-am dorit un podcast pentru abordarea subiectelor medicale într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor, relaxat, unde medicul încearcă să fie prieten cu pacientul. Vom aborda subiecte medicale care nu ţin neapărat de obstetrică – ginecologie, vor fi şi alte teme, cum ar fi senologia, îngrijirea gravidei pe parcursul sarcinii, îngrijirea copilului după ce se naşte, oncofertilitate, oncologie, aproape tot ce ţine de domeniul medical.

Specialistul în infertilitate analizează cuplul, nu hârtia cu investigaţii.

- În societatea modernă sunt din ce în ce mai multe cupluri care nu pot avea copii. Întrebarea este: când ar trebui să ne punem problema fertilităţii nostre, şi mă refer aici la cupluri, nu la o femeia care vrea să aibă singură un copil?
- Ba putem vorbi şi de o femeie care îşi doreşte un copil, singură, pentru că sunt din ce în ce mai multe femei care doresc asta. Ajung la vârste înaintate biologic pentru a obţine cu uşurinţă o sarcină şi văzând că nu au întâlnit persoana potrivită până la, de exemplu, 37  - 40 de ani, îşi doresc să facă proceduri cu spermă de la donatori, tocmai pentru că îşi dau seama că vârsta este destul de înaintată, nu mai au mult timp la dispoziţie şi chiar trebuie să facă ceva. Deci putem discuta şi de femei singure care vin şi vor să facă un copil.

Hai să luăm modelul clasic. Mi-am găsit jumătatea, am clar în minte că este cea cu care vreau un copil. Avem contacte sexuale regulate şi, chiar de un an, nu ne mai protejăm deloc. Când ar trebui să ne punem problema fertilităţii noastre, a cuplului?

- Când vorbim de fertiliate, definiţa de caz a infertilităţii se referă la acel cuplu care timp de un an a încercat prin contact sexual regulat, adică lună de lună, să facă un copil şi lucrul acesta nu s-a întâmplat. Şi vorbim aici în cazul cuplurilor în care femeia are sub 35 de ani. Dacă vorbim de cupluri în care ea are între 35 – 40 de ani, atunci ne limităm la 6 luni, iar când vârsta este peste 40 de ani, dacă trec 3 luni de încercări şi nu se întâmplă ca femeia să rămână gravidă, sigur că trebuie să se adreseze unui specialist în infertilitate, să vadă dacă este o cauză şi dacă este o cauză, să afle cum o poate rezolva.

Este o problemă mai mult de partea feminină a cuplului sau nu?

- Statistica ne arată că ambii parteneri sunt implicaţi. Foarte important în reuşita unei proceduri, dacă ajungem să facem o procedură, este vârsta femeii, cu cât femeia înaintează în vîrstă şi chiar dacă o femeie de 35 – 40 de ani pare în floarea vârstei, şi aşa şi este, din punct de vedere biologic lucururile se întâmplă un pic mai greu. Şi cu cât partenera este mai în vârstă, lucrurile se întâmplă mult mai greu şi este nevoie de un specialist pentru a se obţine o sarcină.

Aşadar, a trecut un an şi copilul nu a apărut. Care sunt paşii următori?

- Aşa cum spuneam, va trebui să meargă la un specialist în infertilitate să povestească un pic ce s-a petrecut de când încearcă să aibă o sarcină. Se dă un barem minim de investigaţii să vadă dacă este o problemă şi dacă este o problemă să afle care ar fi rezolvarea.

Când spui „specialist în infertilitate” te referi la un medic ginecolog sau este o altă specialitate?

- Obstetrica – ginecologia este specialitatea cu cele mai multe supraspecializări. Una dintre ele este infertilitatea, reproducerea umană asistată, care este o supraspecializare destul de grea, pentru care trebuie să fac nişte cursuri şi să obţii un atestat de studii complementare. Sigur că nu toţi ginecologii doresc să facă partea de infertilitate şi nu toţi ginecologii aprofundează subiectul. Mersul la ginecolog e bun şi este bine să se facă anual, pentru un consult de rutină. Dar în momentul în care apar probleme speciale, cum este, de exemplu infertilitatea, trebuie să se adreseze unui specialist care a mers mai mult spre domeniul acesta cu partea ştiinţifică şi a învăţat puţin mai multe lucruri. Da, este diferit de un ginecolog fără suprapsecializare, merge mult mai ţintit pe investigaţii, descoperă mult mai repede problema şi bineînţeles că intervine la timp. Sunt femei care merg la specialist ginecolog, la consult anual. Probabil că le dau sau nu investigaţii pe partea de fertilitate, dacă doamnele au o problemă, dar nu le intepretează la fel de fin cum o face un specialist în fertilitate. Specialistul nu se uită doar la analize, noi facem o anamneză, trebuie să vedem de când cuplul acela încearcă să facă un copil... Noi tratăm cuplul, nu hârtia!

Care sunt primele analize pe care trebuie să le facă un cuplu?

- În primul rând ne interesează anatomia şi fiziologia. Asta înseamnă că trebuie să investigăm un pic aparatul reproducător, şi al femeii şi al bărbatului, atât din punct de vedere anatomic, cât şi funcţional şi dăm o serie de analize. Îi spunem barem minim, pentru că avem nevoie de un minim ca să ne orientăm. Şi în funcţie de rezultatele acestor analize putem extinde paleta de investigaţii şi, bineînţeles, de tratamente pe care ar trebui să le facem înainte să ne apucăm de procedurile de infertilitate. Dintre analizele pe care le dorim sunt analizele hormonale care ne arată rezerva ovariană, integritatea aparatului genital şi permeabilitatea trompelor şi asta o facem printr-o histerosalpingografie, histeroscopie, plus – minus laparoscopie, în funcţie de ce găsim în primă fază. Trebuie să investigăm infecţiile de la nivelul tractului genital şi facem o serie de culturi din col,  examen de secreţie vaginală. Pentru bărbaţi lucrurile sunt puţin mai simple, pentru că trebuie să facă o spermogramă, în primă fază, şi dacă aceasta este bine, îi cam lăsăm în pace, pentru că nu avem alte investigaţii majore pe care trebuie să le facă un bărbat.

După acest set de prime investigaţii majore, ce urmează? Ar trebui să vină amândoi, este o terapie de cuplu...

- Infertilitatea este o problemă de cuplu, ar trebui să vină amândoi, dar de cele mai multe ori femeia este cea care iniţiază demersurile în acest sens.

Analizele, discuţiile, ne arată problema de infertilitate. Ce se întâmplă apoi?

- Ca orice problemă, ar trebui să avem şi o soluţie, o rezolvare. Şi în funcţie de gravitatea ei, trebuie să începem tratamentele de la simple la complex şi aşa este şi recomandat. În sensul că, acolo unde avem o problemă de ovulaţie, de exemplu, să oferim un tratament care să ajute femeia să ovuleze şi eventual să obţină o sarcină spontan. Nu are nevoie neapărat de intervenţia medicului pentru a obţine o sarcină. Poate doar o supraveghere sub tratament şi de sincronizat cât se poate de mult lucrurile. Acolo unde sunt deja probleme şi se trece la mai mult de atât, adică avem o patologie masculină cu o spermogramă slabă, avem un număr scăzut de spermatozoizi cu o mobilitate redusă, putem să intervenim şi să facem inseminări. Se prepară sperma, se concentrează spermatozoizii cei mai buni şi se introduc în uter. În rest, procesul de fertilizare are loc spontan, ca şi la un contact sexual. Locul unde se lasă sperma este diferit. Dacă la un contact sexual sperma rămâne în vagin şi spermatozoizii trebuie să ajungă singuri în locul fertilizării, care este trompa, în fertilizare le uşurăm munca un pic, concentrând spermatozoizii, cu un cateter îi lăsăm direct în uter, deci traseul este mult mai scurt şi cumva ne este de ajutor şi în patologia cervicală. Adică, dacă avem nişte mici sinechii pe care le putem desface cu cateterul cu care trecem, le putem rezolva cu inseminare, dacă avem o infertilitate de cauză imunologică la nivelul colului femeii, rezolvăm această problemă... De asta spun: trebuie evaluat cazul şi în funcţie de ce găsim alegem şi metoda optimă de tratament.

Psihologul este parte cheie în tratamentul infertilităţii

Când anume cuplul ia decizia că este nevoie de mai mult decât acest tratament? Sau nu cuplul ia această decizie?

- Păi nu femeia şi nu cuplul ia decizia, medicul ia decizia, după ce constată rezultatele tratamentelor anterioare. Adică dacă cu lucrurile simple nu se obţin rezultate, trecem la etapa următoare. Ultima etapă de tratatament în infertilitate este fertilizarea in vitro. Dacă am încercat tot ce se poate încerca înainte şi nu am reuşit obţinerea unei sarcini, trecem mai departe. De obicei, o femeie se relaxează când începe să facă proceduri şi, nu de puţine ori, femeia rămâne spontan gravidă, fără să apucăm să facem nimic. Pur şi simplu, în timpul perioadei de făcut analize pentru că s-a relaxat, îşi dă seama că a început deja procedura care o ajută să rămână însărcinată şi simplul fapt că există relaxare prihologică o ajută să rezolve această situaţie.

Pe drumul ăsta nu ar trebui să fie implicat şi un psiholog sau un psihoterapeut?

- Ba da. Eu colaborez cu un psiholog căruia îi trimit cuplurile. Aici întâmpinăm o problemă din partea cuplurilor pentru că nu sunt familiarizaţi cu ideea de psiholog şi au senzaţia că dacă îi trimiţi acolo au o problemă psihică şi li se pare dubios, deşi ne ajută foarte mult. În afară, psihologul intră de la discuţia iniţială, pentru că pe lângă tratamentul medical, ai nevoie şi de un suport psihologic, iar psihologul este parte cheie în tratamentul infertilităţii.

Cum trebuie să arate echipa de specialişti care să ajute cuplul infertil?

- În primă fază ar trebui un ginecolog şi un psiholog. După aceea, când se termină de făcut investigaţiile şi se stabileşte un diagnostic clar, cu o patologie, poate interveni un urolog, când avem o patologie masculină severă, poate să intervină un ginecolog chirurg ca să rezolve o patologie uterină tubară sau ovariană, poate interveni un endocrinolog, dacă există o afecţiune din acest spectru.. Deci echipa se extinde în funcţie de ce găsim după ce facem toate analizele. Putem să avem un genetician dacă cuplul are o problemă genetică, cu posibilitatea de a se transmite copiilor. Echipa se extinde în funcţie de nevoi.

În cazul unei boli genetice, cum se rezolvă?

- Depinde de boala genetică. Reproducerea umană asistată s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani şi bineînţeles că s-a dezvoltat şi pe partea de diagnostic genetic de preimplantare. Asta înseamnă că atunci când cuplul are o problemă genetică, se poate face un test de diagnostic, pe embrioni, şi se poate vedea dacă embrionul care urmează să fie transferat moşteneşte problema genetică de la unul dintre părinţi sau poate chiar amândoi. Asta ar fi una dintre posibilităţi. Altă posbilitate este donarea de spermă sau de ovocite, dacă acea problemă este atât de gravă, iar rata de tramsnitere este mare, sau cuplul nu îşi permite financiar o astfel de procedură, deoarece diagnosticul genetic de preimplantare este un diagnostic care costă şi nu toată lumea este pregătită să susţină o asemenea procedură, mai ales că în România sprijinul cuplurilor pe partea de infertilitate nu este precum în alte ţări europene. Nu au niciun suport financiar şi este foarte greu să susţii asemenea proceduri, mai ales că nu se reuşeşte din prima. Procedura FIV costă între 2.000 şi 4.000 euro, fără costul medicaţiei.

Pentru că tot vorbeşti de suport financiar. Cât ar costa o procedură de fertilizare în vitro?

- Diferă de la o clinică la alta, dar costurile sunt undeva între 2.000 şi 4.000 euro, doar pe partea de procedură, fără medicaţie.

Cât ar costa şi acel prim set de analize? Sunt decontate?

- Cele hormonale sunt decontate de CAS, doar că biletul de trimitere trebuie să fie din partea unui medic endocrinolog sau a unui medic ginecolog aflat în contract cu CAS şi ele se pot face cu bilet de trimitere de la medicul de familie către medicul specialist şi ulterior către laborator. Ce nu intră pe biletul de trimitere cu Casa, AMH-ul, care e destul de costisitor, preţul lui variind între 200 
– 300 lei, nu intră spermograma, histerosalpingografie se poate face cu trimitere către spital, pentru că trebuie serviciu de radiologie sau contracost. Dacă vorbim strict de costuri, fără decontare, probabil că ajung la 3.000 lei.

Hai să încheiem într-un mod optimist. Am văzut la tine în cabinet un copăcel cu fotografii cu bebeluşi. Ce reprezintă?

- Am vrut să am numărul copiilor pe care i-am „moşit”. Fiecare mămică, după ce naşte, vine cu poza, ca să am aşa, o imagine vizuală a ceea ce am făcut eu. Să sperăm că o să plantez câţi mai mulţi copăcei, ca să am câţi mai mulţi copii.