Necesitatea efecturăii testării TORCH de către graviduţe!

Orice graviduţă îşi doreşte, înainte de toate, ca pruncul său să fie sănătos, însă asta depinde şi de istoricul său medical. De aceea, în primul trimestru de sarcină este recomandată testarea TORCH, o analiză despre care ne oferă mai multe detalii medicul Marilena Băluţă, medic primar obstetrică ginecologie, supraspecializat în tehnici de reproducere umană asistată, ce oferă consultaţii şi în Argeş, la clinica Hera’s Med din Bradu. Aceasta este de părere că de screening pentru TORCH ar trebui să beneficieze toate gravidele şi chiar ar trebui efectuat în perioada preconcepţiei, deoarece depistarea anumitor agenţi patogeni în primul trimestru de sarcină ar putea crea confuzii, determinând uneori întreruperi de sarcină nejustificate. 

 


TORCH este un acronim pentru o serie de agenţi patogeni care pot afecta evoluţia fătului intrauterin, respectiv:
T – Toxoplasma
O – Other – Parvovirus, Sifilis, Varicela Zoster
R – Rubeola
C – Citomegalovirus
H – Virusul Herpetic

 

 

 Când trebuie efectuată testarea TORCH:


1. Femeia gravidă a fost expusă sau se află în zone cu risc de contaminare cu oricare dintre agenţii patogeni
2. Când femeia a avut o sarcină anterioară unde fătul a prezentat simptome de infecţie / infestare
3. La femeia cu sarcină anterioară la care s-au depistat malformaţii fetale fără componenţă genetică.
4. Atunci când nou-născutul prezintă simptomatologie pentru infecţii congenitale
5. Moartea fetală in utero fără cauza cunoscutăp ( Preeclampsie, malformaţii incompatibile cu viaţă, dezlipire de placente, etc.)

 

 

 Riscurile infecţiei cu Toxoplasma


Toxoplasmoza congenitală – infecţia este data de Toxoplasma gondii care este un protozoar intracelular. Sursa de infestare o reprezintă pisicile - prin fecalele eliminate, ce conţin ouăle acestui protozoar, şi care pot ajunge în sol, litiere; legumele cultivate în gradini cu sol contaminat, alimente contaminate. Infestarea fătului depinde de vârsta gestaţională. Cu cât vârsta gestaţională este mai mare, cu atât riscul de infecţie este mai mare, dar severitatea afectării la nou-nascut este mai mică. Nou-născuţii afectaţi pot prezenta: hidrocefalie, microcefalie, surditate, coriretinită, retard psihomotor.

 

 


 Ce înseamnă parvovirus şi care sunt consecinţele


Infecţia cu parvovirus la făt, în prima jumătate a sarcinii, poate determina anemie fetală, hidrops fetal, moarte fetală. La feţii care au supravieţuit anemiei, s-au descris anomalii cum sunt: microoftalmia, afectări oculare, hidrocefalie, miocardită, miozita, defecte ale palatului. Diagnosticul infecţiei la făt se face prin amniocenteză.

 

 


 Manifestările apărute după infecţia fătului cu virsului sifilisului congenital


Sifilisul congenital – este determinat de infecţia fătului cu Treponema pallidum dupa 6 săptămâni. Infecţia fătului se poate manifesta cu moartea fătului, hidrops fetal, naştere prematură, sifilis congenital. 2/3 din feţii care au fost infectaţi sunt asimptomatici, iar simptomatologia poate apărea cu manifestări precoce sau tardive. 
Manifestări precoce - apar sub 2 ani şi sunt: icter, anemie, vezicula bontului ombilical, hepatomegalie, descuamare palmo-plantare.
Manifestări tardive - retard mintal, atrofie de nerv optic, bosă frontală, maxilar scurt, nas „în şa”, dinţi Hutchinson.
Dacă tratamentul este corect şi instituit la timp, aceaste manifestări nu mai apar.

 

 


 Consecinţele infecţiei cu rubeolă


Rubeola este provocată de infecţia cu virusul rubeolos din familia Togavirus. Transmiterea virusului se face pe cale aerogenă. Infecţia cu virusul rubeolos are un impact major asupra sarcinii dacă infecţia apare în primele 18 săptămâni de sarcină. Pentru infectia care apare după împlinirea a 20 de săptămâni, riscul de malformaţii este minim, dar la naştere poate prezenta manifestările unei infecţii evolutive.
Dintre consecinţele infecţiei cu rubeolă în sarcină amintim: avort, malformaţii, decesul intrauterin al fătului, defecte cardiace, cataractă, surditate, retard de creştere intrauterină, purpură, pneumonie neonatală, glaucom, hepatosplenomegalie, meningoencefalită.

Dacă o femeie îşi doreşte să rămână însărcinată şi nu are imunitate pentru virus, se poate vaccina, însă cu 3 luni înainte de a concepe copilul, deoarece vaccinarea se face cu virus viu atenuat. 

 

 


 Majoritatea nou-născuţilor infectaţi cu citomegalovirs sunt asimptomatici 


Virusul Citomegalic este un virus din familia Beta-Herpes Virus. Infecţia este aerogenă, iar la persoanele imunocompetente este de cele mai multe ori asimptomatică.
Primo - infecţia în timpul sarcinii poate avea consecinţă asupra fătului. Nu toţi copiii infectaţi prezintă simptomatologie, iar aceasta poate fi evidentă din trimestrul 3. Diagnosticul de infecţie fetală se face prin amniocenteză după 21 de săptămâni de gestaţie. Simptomele la nou-născut asociate cu infecţia Citomegalovirus sunt: retard de creştere, microcefalie, ventriculomegalie, coriretinita, hepatospenomegalie, trombocitopenie, surditate unilaterală, retard mintal. Majoritatea nou-născuţilor infectaţi sunt asimptomatici. 25% dintre nou-născuţii asimptomatici iniţial au prezentat surditate şi anomalii de dezvoltare neuropsihică în primii 3 ani de viaţă.

 

 

 

 Infecţia cu virusul herpetic se poate contacta în timpul naşterii


Cel mai frecvent, infecţia fătului cu virusul herpetic se face în timpul travaliului şi a naşterii prin prezenţa leziunilor genitale de la nivelul colului, vaginului, vulvei sau zona perineală. Infecţia in utero transplacentară sau transcervicala este rară şi poate produce: avort, malformaţii congenitale, retard de creştere intrauterină, naştere prematură. În concluzie, medicul obstetrician decide schema de investigaţii necesare în sarcină şi ritmul monitorizărilor.

 

 

Sarcină uşoară şi copii sanătoşi!