Narcis Sima, psiholog DGASPC Argeș: Suicidul are o prevalență crescută în rândul adolescenților

Copilăria şi adolescenţa sunt perioade în care tinerii sunt extrem de fragili, de vulnerabili şi nu toţi reuşesc să depăşească momentele critice sau să facă faţă unui mediu de viaţă cu multe neajunsuri. Din păcate, deşi la o vârstă la care ar trebui să aibă toată viaţa înainte şi o mie de visuri, mulţi tineri cad pradă depresiilor şi, în final, aleg soluţia extremă: sinuciderea. Numărul cazurilor de suicid sau al tentativelor pare să îi îngrijoreze pe specialişti. Recent, cunoscutul pediatru Mihai Craiu atrăgea atenţia asupra efectelor devastatoare ale închiderii şcolilor, semnalând faptul că din această cauză „adolescenţii au depresie şi gânduri de sinucidere”. La începutul lunii martie, un tânăr s-a aruncat de pe acoperişul câminul în care locuia, asta după ce recent, la Bucureşti, o tânără de 15 ani se arunca pe linia de metrou, trecătorii reuşind să o salveze în ultimul moment. Pentru a înţelege fenomenul care duce la suicid în rândul adolescenţilor, am stat de vorbă cu psihologul Narcis Sima, din cadrul DGASPC Argeş. 

Ce este depresia?

- La întrebarea ce este depresia aş merge puţin mai departe şi aş începe de fapt de la familie. Ce este familia ştim cu toţii, dar ce este familia astăzi în mileniul 3, în această perioadă în care la nivel mondial ne aflăm în plină pandemie, această definiţie a familiei a suportat modificări. Când spun modificări, mă refer la faptul că ştim cu toţii că ne-au fost limitate anumite drepturi şi anumite libertăţi. Familia are astăzi o altă structură. Cu toţii cunoaştem structura clasică, însă, când vorbim de familie, ne referim practic la tot ansamblul de persoane care participă şi fac parte dintr-o cohortă, care fie ne pot aduce o stare de bine, fie ne pot duce pe o cale a disfuncţionalităţii. Depresia este o tulburare în sănătatea mentală din punct de vedere statistic. OMS a clasificat depresia ca fiind pe primul loc ca tulburare în sănătatea mentală. 

Care sunt factorii principali de apariţie a depresiei la copilul adolescent?

- Depresia la copilul adolescent conform cercetărilor de specialitate se instalează cu precădere şi are o incidenţă crescută în perioada 12-19 ani, iar primul factor de reţinut este lipsa unei baze sigure a relaţiei de ataşament. Atunci când ataşamentul nu este construit în mod sigur şi securizant, copiii pot manifesta anumite tulburări de internalizare printre care se numără şi are o incidenţă foarte mare depresia. Un alt factor este factorul genetic - studiile au demonstrat că în familile în care părinţii au suferit de această tulburare mentală exită o probabilitate crescută ca în perioada adolescenţei să se declanşeze această tulburare şi la copii. 

De ce apare suicidul în rândul adolescenţilor?

- Este important de reţinut că suicidul are o prevalenţă crescută în rândul adolescenţilor. Lucrul acesta se întâmplă pentru că în perioada adolescenţei intervine un singur lucru pe care foarte puţini îl avem în vedere, intervine „conflictul”. Conflictul dintre adolescent şi adult. Adolescenţii sunt cei care îşi doresc în mod irepetabil şi iraţional independenţa,considerând că sunt capabili să-şi ia decizii singuri, dar nefiind capabili să îşi asume consecinţele acestor decizii. Dorinţa impetuoasă a adolescenţilor de a fi independenţi vs. decizia adultului de a avea control în relaţia cu adolescenţii - tocmai de aici se naşte conflictul. 

Sunt mai afectaţi de depresie adolescenţii la un an de la începutul pandemiei?

- Cu siguranţă această pandemie ne-a adus fiecăruia dintre noi anumite trăiri pe care unii le-am putut gestiona, în vreme ce alţii, din păcate, nu s-au putut adapta. Această reducere a interacţiunii sociale, această limitare de fapt a contactelor umane, a socializării va lăsa un ecou acolo în interiorul fiecăruia dintre noi, însă sunt sigur că foarte mulţi şi-au găsit mijloace mai adaptative de a face faţă situaţiei şi de a merge mai departe. Fiecare dintre noi trebuie să își  identifice mijloace de a face faţă, de a merge mai departe, de a ţine „bicicleta” acesta în echilibru şi de a ne cultiva viaţa cu un sens şi o semnificaţie. 

Mie, ca psiholog, îmi trece aşa fulgerător prin minte întrebarea cum ne vom adapta după ce se termină această pandemie, pentru că, de fapt, structural am fost crescuţi într-o societate unde a nu fi răbdător şi perseverent au fost lucruri despre care nimeni nu a vorbit. Nu mai suntem răbdători noi unii cu alţii, să ne răspundem nevoilor, în principal cele de ordin emoțional. Nimeni nu te mai întreabă cum te simţi în această dimineaţă sau ce ai făcut astăzi pentru sufletul tău. Suntem cu toţii asaltaţi de fapt de foarte multe informaţii cărora nu le putem face faţă şi de fapt nu putem să realizăm o selecţie a ceea ne trebuie şi ceea ce nu ne trebuie. Tocmai din această incapacitate de a dori să evoluăm şi să ne cultivăm starea de bine şi de sănătate mintală, ne predispunem singuri de multe ori la tulburări care au legătură cu latura mentală. 

Se poate trata depresia?

- Da. Trebuie văzut care este fondul de fapt al depresiei, pentru că sunt mai multe forme de depresie. Asistenţa psihologică poate îmbrăca foarte multe forme, există psihoterapiile individuale, există psihoterapiile de grup, există programe de socializare pentru persoanele care trăiesc cu această tulburare.

De ce au nevoie adolescenţii pentru a deveni adulţi funcţionali şi pentru a nu dezvolta probleme legate de sănătatea mentală?

- Au nevoie de foarte multe ingredinte puse aşa într-o oală. Primul ingredient este iubirea necondiţionată, iar noi venim dintr-o cultură unde nu am fost iubiţi necondiţionat, în care copiilor li le repetau obsesiv slogane de tipul „eu te-am făcut, eu te omor”. Apoi, este nevoie de predictibilitate şi continuitate în creştere, educare şi dezvoltare. Atunci când un copil ştie clar că are de urmat un program, că are nişte reguli pe care trebuie să le îndeplinească şi să le ducă la bun sfârşit, atunci când acelui copil i se oferă continuitate în a fi iubit, în a i se răspunde tuturor nevoilor, în primul rând nevoilor pe latura psihologică, emoţională, putem spune că am dat societăţii un adult sănătos, un adult funcţional, un adult capabil să se adapteze schimbării. Copiii, adolescenţii au nevoie de un cerc al siguranţei, un cerc din care să ştie că pleacă şi că se vor întoarce tot la acea bază sigură. Psihologii îi spun ataşament, este, într-adevăr, ataşament şi dacă acel copil are ataşamentul sigur el este adultul care va putea să creeze în jurul său relaţii sigure.

Sursa: Săptămânal Ancheta