Medicul Iuliana - Maria Băieșu: Am învăţat că şi cancerul se poate trata

Medicul Iuliana-Maria Băieșu - medic specialist oncologie medicală face parte din echipa clinicii Hera`s Med din Bradu. S-a pregăti în specialitate la Paris, la spitalele: Centre Hospitaliere d' Auxerre – Serviciul de Oncologie Medicala, Hopital Saint Antoine - Serviciul de Oncologie Medical şi Hopital Pitie Salpetriere- Serviciul de Oncologie Medicala, dar a ales să vină în ţară  pentru a trata pacienții din Argeș. 

----------------------------------------------------------------

Pentru programări aveţi la dispoziţie următoarele numere de contact:
  0754.070.070
  0755.688.984 

----------------------------------------------------------------

 

Dr. Iuliana – Maria Băieşu a acordat un amplu interviu publicaţiei online Informaţia Bucureşti, pe care îl redăm în continuare, în care a vorbit pe larg despre ce înseamnă un doagnostic oncologic, despre cum a îmbrăţişat profesia de medic, plus alte informaţii preţioase pentru orice om care îşi doreşte o stare optimă de sănătate. 

 

- Cum se naște ȋncrederea ȋntre medic și pacient, doamna doctor? Cât de importantă este comunicarea acestui diagnostic către pacient și către familia afectată? Este medicul oncolog și un bun psiholog? 


Dr. Iuliana Băieșu: - Ȋn primul rând, este important este ca atât pacienții cât și aparținătorii acestora, să înțeleagă, că patologia oncologică face parte din categoria bolilor cronice. Trebuie, de asemenea, să ȋnvețe cu ajutorul medicilor curanți, să trăiască cu acestă boală, să se adapteze la situația actuală și să nu deznădăjduiască. În ceea ce privește comunicarea diagnosticului, este extrem de important ca aceasta să se facă ținând cont de ceea ce pacientul își dorește să știe cu privire la boala de care suferă. Este important ca pacienții să-și cunoască diagnosticul și să-l accepte, să-și dorească să fie ajutați, să ȋnvețe să se ajute și să aibă încredere în medicul oncolog. Medicul oncolog trebuie să dea dovadă de profesionalism, să prezinte situația reală pacientului și familiei acestuia (cu acordul pacientului), cât mai clar și fără a fi subiectiv, fără a fi evaziv, fără să folosească un limbaj mult prea academic. Pacientul trebuie sa fie “poziționat“ în vârful piramidei decizionale, trebuie să înțeleagă strategiile terapeutice propuse. Noi, medicii, trebuie să-i oferim timpul necesar, pentru a putea lua o decizie asumată, dar trebuie, în egală masură, să le explicăm necesitatea debutului cât mai rapid al tratamentului, pentru un controlul eficient al bolii. Medicul trebuie să le prezinte pacienților toate strategiile terapeutice, reacțiile potențial adverse, managementul acestora, inclusiv riscul de a progresa sau de a se fi epuizat toate resursele terapeutice. Chiar și în cea din urmă situație, pacienţilor trebuie să li se explice cel mai important principiu în medicină, cel al lui Hippocrates “Primum non nocere” (mai întâi, nu face rău), iar calitatea vieții pacienților trebuie să fie pe cât mai mult posibil prezervată.
Pentru a putea face față tuturor acestor situații, medicul trebuie să încerce să fie un bun psiholog, dar fără să-și asume în totalitate rolul de psiholog. Psihologul ar trebui să facă obligatoriu parte din echipă, să fie alături atât de medici cât și de pacienți și de aparținătorii acestora, încă de la debutul demersurilor diagnostice.

 


- De ce ați făcut opțiunea pentru această specializare, care aduce cu ea și multă durere...? Dacă ar fi să refaceți drumul profesional, ați alege la fel?


- Când aveam vârsta de 4 ani și jumătate, bunicul din partea tatălui a murit de cancer pulmonar, el fiind un mare fumător. Încă de când eram în clasa a VII-a mi se tot punea ȋntrebarea: “ Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?” . Mă tot întrebam și eu același lucru, pâna când, într-o zi, m-am interesat ce presupune să fii medic? Mi-a plăcut de mic copil ideea că medicul este acea persoană care salvează vieți, care te tratează atunci când îți este rău. Urmăream cu interes toate emisiunile și serialele TV despre medici sau cu medici, citeam cu mult mai multă abnegație tot ceea ce ținea de domeniul medical. Visam să ajung Dr. House. Înainte de a trece în clasa a VIII-a, bunicul din partea mamei a murit tot de cancer pulmonar…Ulterior anii au trecut, am terminat liceul și am intrat la Facultatea de Medicină. Am cochetat cu ideea de a practica diferite specialități medicale precum: gastroenterologia, endocrinologia. Oncologia mă speria. A urmat și stagiul de oncologie. Acolo am învățat cât este de important să prețuim sănătatea și viața. Am văzut că pacienți aflați în stadii terminale, aveau lumină în ochi, mai aveau o urmă de speranță. Am ȋnvățat că se poate trata și cancerul. Am ȋnțeles ce rol are oncologul medical. Am ȋnțeles că nu toți pacienții care au cancer mor, că între a avea cancer și moarte nu trebuie să punem semnul egal. Mi-am dorit să ajung medic oncolog, să tratez pacienți în special cu neoplasm pulmonar, să îi salvez în măsura în care acest lucru va sta în puterea mea. Mi-am ales, în urma examenului de intrare în rezidențiat, specialitatea oncologie medicală. Nu am regretat și nu regret nici o clipă alegerea făcută, oricând aș alege la fel. Este una dintre cele mai complexe specialități medicale, suntem alături de oameni aflați în suferință, asistăm la drame, povești tulburătoare, durere, transformare, dar și la bucurie, împăcare, vindecare. Trecem zilnic de la agonie la extaz. Este o specialitate care te solicită psihic, dar care ȋți oferă și multe satisfacții pe plan profesional. Apar an de an studii noi, tratamente revoluționare, pe unele dintre acestea le avem și la noi în țară.

 


“Am ȋnvățat că se poate trata și cancerul.”


- Ați studiat oncologie medicală în centre reper ale Europei, L’hôpital de la Pitié-Salpêtrière, L’hopital Saint Antoine, Franța, la Paris. Care a fost cea mai relevantă lecție pe care v-a oferit-o sistemul medical francez?


- Da, așa este. Încă din anul al-III-lea de rezidenţiat am plecat în Franţa pentru a vedea cum se practică oncologia și în altă țară. Am fost impresionată să constat că acolo pacientul nu trebuie să alerge între spitale pentru programări, nu trebuie să se pună pe lista de așteptare pentru investigații imagistice. Timpul de așteptare între momentul suspicionării unui cancer și până la confirmare este cu mult mai scurt, spre deosebire de România. Pacientul intră într-o echipă, încă de când pășește într-un astfel de spital. Am fost plăcut surprinsă să descopăr că din echipă fac parte și specialiști din domenii precum: homeopatie, arthterapie, aromoterapie, acupunctură. Cu alte cuvinte, au un sistem medical extrem de bine organizat, integrat, iar pacientul este pe primul plan. Medicii din cadrul spitalelor din Franța au acces la medicație de ultimă oră, la multe studii clinice ce testează medicamente noi.

 


- Cât de departe suntem de un management integrat al pacientului oncologic? Care este cea mai mare “frustrare” pe care o aveți legat de serviciile la care nu pot avea acces pacienții oncologici în România?


- “Frustrarea “ pleacă de la faptul că la noi birocrația a ajuns să ne ocupe mai mult de jumătate din timpul alocat consultației. Pacientul simte că reprezintă un număr ȋntr-un registru de consultații și într-un vraf de hârtii. Nu mai avem suficient timp să vorbim cu oamenii, să îi ascultăm. Din acest motiv, la noi oamenii încă trăiesc cu impresia că trebuie să dai ceva medicului ca să te bage în seamă sau să îți acorde mai multă atenție, că dacă refuzi să accepți, înseamnă că este pe moarte. NU am văzut așa ceva în Franța!!! Acolo medicii se ocupă de medicină și atât. Nu au pe cap grija ca: programul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, SIUI clinic, se blochează, că nu pot valida rețete sau consultații, că nu pot face aprobările pentru inițierea /continuarea medicației pacienților, pentru că sistemul se blochează sau este offline. La toată această poveste se adaugă faptul că pacienții sunt puși pe drumuri pentru diferite investigații, asta pentru că nu există spitale de stat unde pacienții să fie internați și să li se facă absolut toate investigațiile necesare. Raza de lumină au adus-o spitalele și clinicile private, care lucrează în contract cu CAS, dar și contra cost, unde pacienții se pot adresa și ȋși pot face mai rapid investigațiile și tratamentele. Chiar și asa, suntem departe de ceea ce se întâmplă în alte țări membre ale U.E. La noi, în continuare ne lovim de orgolii, de ierarhii, nu există o bună colaborare între diferite departamente medicale, spiritul de echipă ne lipsește, aproape toată lumea se pricepe la orice și acesta este un motiv pentru care mulți colegi medici au decis să nu se mai întoarcă în țară și mulți iși doresc să plece din țară.

 


Suntem departe de ceea ce se întâmplă în alte țări membre ale U.E


- De curând ați participat ca promotor al unui proiect de conștientizare a cancerelor ginecologice, “Go Day Romania.” Ce este important să știe femeile pentru a se proteja sau a preveni aceste cancere?


- Femeile ar trebui să se prezinte cu regularitate la medicul ginecolog pentru investigațiile de rutină precum: examen ginecologic, testul Babeș Papanicolau (PAP test). Acestea reprezintă o modalitate eficientă de a depista din timp eventualele modificări de la nivelul colului uterin, leziuni precursoare ale malignității sau chiar cancere. Ecografia mamară și mamografia sunt alte investigații utile pentru depistarea precoce a nodulilor mamari benigni, leziuni premaligne sau a leziunilor maligne. Pacientele trebuie să fie ȋnvățate să își autoexamineze sânii periodic și la cea mai mică modificare să se adreseze medicului specialist/de familie.

 


- De ce se tem pacienții de terapiile adjuvante, de tip chimioterapie sau radioterapie? Sunt atât de toxice pentru organism precum se spune?


- Orice medicament este toxic, nu doar chimioterapia. Lumea nu se teme să ia antibiotice empiric la orice răceală sau algocalmin și aspirină, în schimb se tem de chimioterapie. Da, este justificată această teamă. În accepțiunea multora, dacă ajungi să faci chimioterapie, ești pe moarte. Pacienților le este teamă de reacții precum: căderea părului, greața, lipsa poftei de mâncare, modificarea stilului de viață, de faptul că sunt excluși din punct de vedere social, că programul lor va depinde de tratamente, că vor deveni dependenți de familie, că vor ajunge povară pentru copii, că ȋși vor pierde autonomia. Aceste reacții sunt frecvent datorate chimioterapiei, dar unele dintre ele sunt reversibile. Cel mai elocvent exemplu este cel al căderii părului. Părul se reface în totalitate după finalizarea chimioterapiei. Greața poate să fie ameliorată cu ajutorul unor medicamente antiemetice. Cred că asistenții sociali ar trebui să se implice mai mult și să găsească modalități mult mai eficiente de integrare socială pentru pacienții oncologici. Lumea trebuie să-și schimbe atitudinea, în fața oamenilor care trec, sau au trecut printr-o astfel de experiență, să nu-i mai trateze ca pe niște victime, astfel accentuându-le suferința. Bolnavii oncologici au aceleași drepturi ca și oamenii sănătoși, cu ajutorul nostru pot să își desfășoare viața normal, adaptat nevoilor și posibilităților lor.

 

 


Bolnavii oncologici au aceleași drepturi ca și oamenii sănătoși!

 


Chimioterapia este tratamentul cu medicamente care omoară celulele canceroase. Chimioterapia afectează toate celulele care au un ritm rapid de diviziune. Aceste celule pot fi atât canceroase cât și normale. În acest context, este normal să apară și reacțiile adverse. Este important de știut că aceste reacții acute pot fi manageriate de către medicul oncolog.
Radioterapia protejează de riscul de recidivă la nivel local. De regulă, pot să apară reacții la nivel cutanat similare expunerii îndelungate la radiațiile solare (radiodermita, radioepitelita). Alte reacții secundare radioterapiei:  radiomucită, greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, modificări hematologice (leucopenie, trombocitopenie), odinofagie, disfagie, disfonie, tuse, pneumonită radică, condrită, cistită radică, proctită.
Există evident și riscuri pe termen lung, inclusiv apariția celui de-al doilea cancer, atât după chimioterapie cât și după radioterapie, dar chiar și așa, beneficiile efectuării tratamentului depășesc riscurile. În lipsa tratamentului , cancerele evoluează și pot să apară complicații cu risc vital.


- În fiecare an apar noi descoperiri, noi cercetări științifice, noi terapii în cancer. Credeți că vom învinge în mod real vreodată lupta cu temutul cancer? Care credeți că ar fi principiul de urmat pentru o viață fără cancer?


- Eu îmi doresc să se descopere un medicament care să videce cancerul pentru totdeauna. Cred că toți ne dorim acest lucru. În momentul de față cercetătorii fac progrese în direcția descoperirii unui tratament cât mai eficient în lupta cu această patologie. S-au făcut progrese în cunoașterea mecanismelor de producere ale cancerului, recunoașterea mecanismelor de rezistență la anumite tratamente. Au apărut tratamente țintite moleculare, imunoterapia, medicamente hormonale revoluționare, care în urma cu 10-20 de ani nu existau și care și-au dovedit eficacitatea în multe tipuri de cancer. 

 


Au apărut tratamente țintite moleculare, imunoterapia, medicamente hormonale revoluționare


Înainte de a ajunge să tratăm, trebuie să încercam pe cât posibil să prevenim. Oamenii ar trebui să adopte un stil de viață cât mai sănătos, să renunţe la alimentele procesate, la cele de tip fast-food, la carnea roșie, să nu consume alcool, să nu fumeze, să nu utilizeze în exces telefoanele mobile, tabletele. Să țină telefoanele pe timpul nopții cât mai departe de cap. Peste zi, acestea să fie ținute cât mai departe de organele vitale, pentru că emit radiații. Să nu utilizăm în exces microundele, să nu folosim la copt foliile din aluminiu. Ar trebui să facem cât mai multă mișcare, pentru a evita excesul ponderal. Trebuie să practicam activități care ne fac plăcere, să ne rupem de cotidian, de rutină, ori de cate ori avem ocazia, să o facem. Să ieșim la plimbare prin parc, la munte, la țară, cât mai departe de poluarea din orașe.


- Puteți să specificați o resursă sau terapie pe care o vedeți ca fiind revoluționară în tratamentul unui anumit tip de cancer, ceva ce a adus un beneficiu demonstrat pentru pacienții afectați de boală?


- Din punctul meu de vedere imunoterapia și terapiile biologice țintite vor ȋnlocui pe viitor tratamentele standard. Se fac cercetări în acest domeniu în permanență, pentru a le dovedi utilitatea în cât mai multe localizări. Apar de la an la an medicamente noi, eficiente. Ghidurile terapeutice din S.U.A  se updatează  chiar și de câteva ori pe an. Imunoterapia reprezintă folosirea sistemului imunitar pentru a trata cancerul. Imunoterapia se folosește de sistemul imunitar al pacientului, îl ȋnvață cum să recunoască și să distrugă celulele neoplazice. După tratamentul cu imunoterapie pot să treacă saptămâni sau luni pâna la apariția unui răspuns, datorită timpului necesar sistemului imunitar pentru a intra în acțiune. În acest interval de timp poate să apară pseudo-progresia (tumora pare să crească în dimensiuni sub tratament la investigațiile imagistice), dar în realitate fenomenul se datorează  infiltrării celulelor imune la nivel tumoral. Investigațiile imagistice se vor repeta la 4 săptămani de la apariția falsei progresii, pentru a confirma / infirma apariția progresiei. Imunoterapia protejează organismul pe termen lung de cancer, deoarece răspunsul imun are capacitatea de a recunoaște și reține cum arată celulele canceroase.  Această “memorie“ imunologică determină apariția unei remisiuni de durată. Răspunsul după imunoterapie este durabil și poate fi menținut și după finalizarea tratamentului. În anumite situații chimioterapia poate potența efectul imunoterapiei. Din acest motiv, aceste modalități terapeutice pot fi asociate. 
Imunoterapia se poate utiliza și la noi în țară pentru următoarele localizări: neoplasm pulmonar NSCLC, melanomul malign , carcinom urotelial, cancerele sferei ORL.

 


- Sunt tot felul de factori din stilul nostru de viață incriminați. Ce factor din viața modernă a omului de astăzi ar trebui să fie evitat? Este adevărat că stresul sau traumele emoționale sunt factori ce predispun la o suferință oncologică?


- Oamenii ar trebui să cunoască cei mai importanți factori etiologici incriminați în apariția cancerului. Aceștia sunt:


1.Factori de risc comportamental:
- Fumatul  ( unul dintre cei mai importanți factori de risc în zile noastre, datorită faptului că cei mai mulți tineri se apucă de fumat la o varstă fragedă). Iritația cronică a mucoaselor determină displazie, care în 15-20 ani poate determina  transforamarea malignă.
- Alcoolul.
- Alimentația (procesată, mult prea condimentată, bogată în grăsimi de origine animală, conserve).
- Comportamentul sexual și reproductiv: Menarha la varstă tânară, menopauza la o varstă tardivă sau nuliparitatea, cresc riscul de cancer mamar prin expunerea îndelungată  la estrogeni. Cancerul de col uterin – asociat cu promiscuitatea sexulă: contacte  sexuale frecvente,  vârstă precoce, parteri multiplii.
- Stresul: factor de risc exogen dar și endogen.


2. Factori de risc constituționali:
- Terenul genetic.
- Factori hormonali ( exemplu: excesul de estrogeni și prolactină și deficitul de progesteron, predispun la cancer mamar; diabetul predispune la cancer de endometru etc).
- Factori imunologici.


3. Factori ambientali:
- Factori fizici: Radiațiile ionizante, radiațiile ultraviolet, traumatismele, corpii străini, câmpul electromagnetic (creșterea incidenței cancerelor prin utilizarea aparatelor electrocasnice și electronice : tel mobil, microunde etc).
- Factori chimici: Factorii ocupaționali, industriali, erbicidele, pesticidele, medicamentele.
- Factori infecțioși: Virusurile: HPV ( Human Papiloma Virus) subtipurile 16, 18 : predispun la cancer de col uterin, displazie ano-genitală, papiloame, condiloame. Herpes-virusurile: cancere rinofaringiene; hepadnavirusurile: carcinoma hepatocelular. HIV predispune la apariția sarcoamelor Kaposi. Paraziți- Trichomonas- predispune la cancer de col uterin. Bacteriile-Helycobacter Pylori ( implicat în etiologia cancerului gastric). Fungi – infecția candidozică (reprezinta un factor de risc pentru apariția cancerului de col uterin).
După părerea mea, toți acești factori de risc sunt importanți și ar trebui evitați, dar cred că într-adevăr  stresul și traumele emoționale, sunt factori ce predispun la o suferință oncologică.
Memonide spunea că boala reprezintă o ruptură a echilibrului psihic și fizic.
Heinroth, in secolul al- XIX-lea dă naștere termenului de “psihosomatică”. O tulburare psihosomatică reprezintă alterarea organică sau biologică obiectivată clinic sau prin examene complementare, în declanșarea căreia un rol primordial îl au factorii psihologici. Afecțiunile recunoscute drept psihosomatice sunt: coronaropatia, infarctul miocardic, hipertensiunea arterială, astmul, ulcerul gastro-duodenal, alergiile, procesul auto-imun, afecțiunile dermatologice, colonopatia funcțional, dar și patologia oncologică. Consider că un conflict de ordin psihic inconștient se manifestă somatic, putând să declanșeze chiar și un cancer. 
Cele mai importante reacții fiziologice la stres, sunt cele datorate accelerării metabolismului în scopul producerii de energie: creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, accelerarea ritmului respirator - splina eliberează mai multe hematii, pentru a ajuta transportul de oxigen; dilatarea pupilelor; intensificarea transpirației și diminuarea secrețiilor salivare și mucoase; creșterea concentrației de zahăr (glucoza) în sange – eliberat de către ficat, pentru a crește cantitatea de energie; de asemenea, acesta stimulează conversia grăsimilor și proteinelor în zahar; coagularea  sângelui mai rapidă prin vasoconstricție. Maduva osoasă  produce mai multe leucocite, pentru a participa la reacția de apărare a organismului. Diminuarea funcției tractului intestinal. Oripliația-erecția părului epidermic.
Trauma, provine de la termenul grecesc care înseamnă rănire. Aceasta este definită ca un eveniment de o intensitate foarte mare, eveniment care apare în viața individului și care depășește posibilitățile sale de adaptare și generează o sensibilizare excesivă a individului la emoțiile ulterioare. Atunci când trauma duce la stress post-traumatic, daunele pot implica schimbări fizice la nivelul creierului uman, schimbări de natură chimică ce afectează capacitatea persoanei de a face față în mod adecvat stresului și care pe termen lung, generează efecte patogene durabile.
Capacitatea organismului de a rezista la factori stresori scade, pe masură ce situația stresantă se prelungește, astfel încât glandele suprarenale se măresc, nodulii limfatici se micșorează, pot să apară ulcere gastrice, afecțiuni ale ficatului, afecțiuni coronariene, migrene prelungite, are loc scăderea imunității organismului. Pe fondul scăderii imunității, organismul este mai vulnerabil. Organismul nostru distruge un număr foarte mare de celule canceroase zilnic datorită funcționării normale a sistemului imunitar. Dacă imunitatea este afectată, inclusiv această funcție poate fi afectată.

 


- Din momentul în care este diagnosticat cu cancer, pacientul va căuta la Dr. Google tot ceea ce este relevant despre boala lui. Va fi tentat să apeleze inclusiv la tratamente alternative. Ce le spuneți acestor pacienți, după atâția ani de experiență în oncologie?


- Da, aproape toți pacienții sau aparținătorii acestora ”se documentează” de pe internet, ȋnainte de a se prezenta la consultație sau chiar după consultație. Eu îi sfătuiesc, să nu se lase influențați de ceea ce citesc pe anumite site-uri, mai ales dacă acele site-uri nu sunt de specialitate. Îi rog să mă ȋntrebe pe mine ceea ce vor să știe. În plus, biletele de externare pe care le pun la dispoziție pacienților, conțin informații cu privire la alimentația pe perioada tratamentului, cu privire la medicamentele pe care le pot asocia. Prefer să le ofer eu materiale de pe site-urile de specialitate, cu indicațiile conform ghidurilor în vigoare, adaptate situației fiecărui pacient în parte. Sunt câteva produse naturiste pe care le recomand, dar numai în anumite condiții. Acestea nu se pot administra la orice bolnav de cancer. Acesta este și motivul pentru care nu le voi menționa denumirea. Pacienților mei le fac perfuzii suportive de reechilibrare hidro-electrolitică cu anumite vitamine, asta dacă eu consider că este necesar. Dacă pacientul nu mănâncă și cauza este clară: boala de care suferă sau complicațiile acesteia, vitaminele nu îl vor ajuta și poate că nici perfuziile, așa cum cred foarte mulți aparținători; în anumite situații îi pot face chiar mai mult rău decât bine. Pacienților le recomand să nu ia suplimente alimentare sau alte tratamente, fără a cere avizul medicului oncolog, deoarece acestea pot interfera cu tratamentul în curs de efectuare cu consecințe neprevăzute.

 


- Cât este de importantă atitudinea pacientului oncologic, mobilizarea sa în lupta cu boala? Ce gând le transmiteți, ce îi inspiră sau îi mobilizează pe pacienți, aflați în fața unei lupte grele, poate de ani...cu un cancer?


- De atitudinea pacientului oncologic, gradul acestuia de mobilizare în lupta cu boala, suntem într-o mare parte responsabili și noi medicii oncologi. Diagnosticul de cancer are un impact psiho-emoțional extrem de puternic asupra pacientului. Pacienții nu reușesc să găsească întotdeauna singuri resurse interioare, pentru a putea să se mobilizeze și să lupte cu boala, pentru că stările acestora variază de la teamă, neliniște, anxietate, la scăderea capacității de concentrare, apariția sentimentului de culpabilitate. Aflarea diagnosticului provoacă cele mai diverse reacții în funcție de particularitățile psiho-caracteriale ale pacientului: depresie, agresivitate, negarea bolii sau optimism paradoxal. Atitudinea pacientului în faţa bolii, mobilizarea acestuia în lupta cu boala, psihicul pacientului, dorința acestuia de a se trata, încrederea în tratamentele care urmează să-i fie administrate, toate acestea contribuie, din punctul meu de vedere, foarte mult în lupta cu patologia oncologică. 
Pacienților nu trebuie să le fie teamă de oncolog, trebuie să vină cu încredere la medic. Medicul îi este un aliat în această luptă. Luptăm cot la cot cu fiecare pacient, pentru binele fiecărui pacient. Starea de bine fizic vine atunci când suntem bine și din punct de vedere psihic și din punct de vedere emoțional. În măsura în care putem, trebuie să alocăm o mai mare importanță acestui aspect.

 

Sursa: informatiabucuresti.ro