Intrarea PSD pe terenul din Pitești - sub imperiul meciului din vestiare

Intrarea PSD pe terenul din Pitești - sub imperiul meciului din vestiare

Camelia Bădulescu

 

 

M-a întrebat, săptămâna trecută, unul dintre liderii PSD pe cine aș vedea candidat la Primăria Pitești. Se întâmpla la foarte scurt timp după conferința de presă a partidului, în care viceprimarul Sorin Apostoliceanu îl executase, din nou, cu ardoare pe actualul său șef și coleg de partid, Cornel Ionică. Că, între ei doi, așa se poartă.


Este evident că - oricât de mult s-ar încerca o marmeladă de democrație în PSD, aia în care fiecare zice ce gândește - o conferință ca asta îți dă sigur fiori reci ca lider de partid. Când unul de-al tău i-o trage altuia de-al tău și cel căruia i-o trage promite revanșa, în timp de Ionuț  Moșteanu nu iese din studiourile televiziunilor naționale, iar liberalii par hotărâți de data asta să nu-l mai scoată la bătaie pe Marius Postelnicescu, nu poți decât să scuipi în sân și să te rogi pentru mintea de pe urmă. 


Cu siguranță răspunsul meu nu era important, având cel mai probabil ca scop maxim identificarea unor simpatii. Chestie cam inutilă, eu fiind cunoscută în relația cu PSD pentru multe lucruri, dar nu neapărat pentru treaba cu simpatiile. Una peste alta, întrebarea m-a blocat și blocată am rămas ceva vreme. Iarăși o chestie rară. Pentru că, văzute din papucii mei de jurnalist, cu câteva runde bune de alegeri locale în spate, la PSD lucrurile stau cam așa:


Între Cornel Ionică și Sorin Apostoliceanu, primar și viceprimar PSD, situația este ireconciliabilă. Clar, decisiv ireconciliabilă. Războiul dintre cei doi se poartă fățiș, la tribună, la televizor, în Consiliul Local, pe holurile și în birourile Primăriei, pe facebook. Fiecare dintre ei se jură că - dacă va candida celălalt - va candida și el (nu contează cum și de unde) primejduind astfel grav scorul partidului pe Pitești. Care și așa este primejduit din afară. Și de doamna Viorica și de alte chestii din astea... Loc de pace între Cornel Ionică și Sorin Apostoliceanu nu există. Și asta, pentru că ceea ce îi dezbină este mai presus (a demonstrat-o istoria, nu o zic eu) de bani, de putere sau de principii. Autorizațiile puteau fi rezolvate, fondurile pentru Filarmonică și ADP la fel, constructorii se mai înțelegeau, dar patima care a mistuit până la acest nivel de degradare relația dintre ei, nici mama zmeilor din partid n-o poate tempera. Acolo e Troia și partidul riscă să fie mistuit dacă e prins în mijlocul focului ăsta. 


Acum, dintre cei doi, Cornel Ionică este mult mai echilibrat. Este hârșit, cum se spune în presă. Își alege mai cu grijă cuvinte, își maschează mai bine repulsia, a învățat - în peste 25 de ani de școală publică - și când să tacă și când să vorbească, pare mai lider și mai aplicat pe probleme concrete, nu pe fanfaronadă, e uns cu mai multe alifii, știe să țină relații, să treacă peste supărări, să pupe babe și să umble pe stradă în campanie cu mânecele suflecate după modelul fostului proprietar de birou. Îl încurcă însă cumplit de rău buletinul. 70+ este o vârstă la care este greu să te bați cu Ionuț Moșteanu și/sau cu oricare dintre cei trei candidați antrenați de PNL. Mai ales pe urban, mai ales pe un curent de opinie nefavorabil PSD. Îl încurcă și partidul care nu-i zice fățiș rămas-bun, dar îl conduce politicos către ieșire. 


Sorin Apostoliceanu este tânăr și este vedetă pe facebook. Și... cam atât. Are, probabil, cel mai mare potențial de creștere electorală, dar a demonstrat - din prea mult elan și prea puțină experiență de viață – un potențial direct proporțional de a deraia. Ori, la PSD cu precădere, ultimul lucru pe care vrei să-l demonstrezi șefilor tăi este nu numai că poți, dar că -  mai mult - chiar îți place să deraiezi. Este pe cât de tânăr, pe atât de coleric. Echilibrul specific liderilor mari este îngropat în patimi, în războaie mărunte, în spoială publică. Îl vizualizez deseori ca pe un copil care se dă cu fundul de pământ într-un magazin de jucării. Nu pot să îmi scot din cap imaginea asta de domnul Goe, răzgâiat și bosumflat. Așa cum nu pot să-mi dau seama când mama naibii are timp un viceprimar de reședință de județ, care vrea să învețe administrație până la nivelul profesional la care să o conducă, să stea pe facebook și să comenteze la orice. Zici că e un dispecer in info call, doar că unul mai bine plătit. Numai în grupurile de mămici lăuze și femei gravide nu am dat peste el, la orice oră din zi și din noapte. Pare superficială ultima constatare, dar eu o consider extrem de importantă pentru  profilul unui lider de a cărui muncă și viziune ar putea depinde dezvoltarea municipiului Pitești. Plus că eu am o sensibilitate la ăștia care stau mult pe Facebook.


Descrierile de mai sus, personale cum am spus, se anulează însă dacă privești situația din papucii partidului, de data asta. Orice alegere între cei doi stă sub sabia blestemelelor care îi leagă și îi despart în același timp. 

Și uite așa, rumegând întrebarea în blocajul meu, mi s-a părut brusc mai corectă o variantă pe care n-am văzut-o muuuultă vreme ca fiind fezabilă. Și mă refer la Cristian Gentea. Președintele PSD Pitești - nominalizat la un moment dat în surpriză de Ion Mânzănă, după alegerile pentru președinția partidului - nu este, recunosc, în viziunea mea, un personaj electoral. Adică nu-l văd... pupând babe. Nici vorbindu-le mieros. Nici promițând apă caldă. Exagerez, desigur, tocmai pentru a putea descrie ce nu văd eu în domnia sa într-o campanie electorală. Consacrat ca fiind omul de la butoane, cel din spatele primarilor de Pitești, mai tehnic, mai impersonal, nițel arogant, mai mult decât nițel dictatorial, Cristian Gentea și-a întărit strașnic poziția în partid, dar nu și-a construit niciodată un profil politic personal extrem de accentuat. Pe acest fundal, mi-a fost greu să-l văd candidat. Pe fundalul descris mai înainte, mi-este greu să văd pe altul. 


Varianta Cristian Gentea înseamnă, în primul rând, singurul armistițiu pe care cei doi pasionali de mai sus sunt dispuși să-l accepte. Cel puțin oficial. Înseamnă un candidat PSD nou pentru piteșteni, nici tânăr - nici bătrân, greuț de agățat, cu școală, cu experiență în CL și, foarte important, cu organizația aliniată în spate după modelul soldatului rusesc. Cu siguranță, dacă își pune în cap, va pupa și babe. Și cu siguranță nu va transforma Piteștiul în Troia. Nici în contradicție cu vremurile, nici greiere de facebook, Cristian Gentea are potențial de jucător. Ori acest potențial s-ar putea să fie exact ce trebuie PSD-ului să reintre într-un meci în care - dacă îi mai lasă mult pe cei doi să se bălăcărească pe marile ecrane – riscă să aibă loc doar în tribune. 


Later edit. Am mai auzit, prin câteva locuri, pronunțându-se numele lui Nicu Georgescu. Aș fi zis ceva și despre asta, dar n-am atât umor.