ÎN SFÂRȘIT! Arhitectul-șef al Piteștiului și-a recuperat copiul- acesta fusese sechestrat de mama sa timp de...

În sfârșit, după 2 ani de luptă prin instanță, arhitectul-șef al Piteștiului, Cătălin Ghiță, și-a putut lua copilul de la fosta soție, care îl ținea izolat în casă.

S-a scris mult despre cazul din Cluj, în care un băiețel de 10 ani era izolat în locuință, chiar de către mama sa, fost asistent universitar. Punctul culminant a fost atins când Mirela Nemeș, însoțită chiar de băiat, s-a pus în fața autobuzului 35 din Cluj, pe strada Zorilor. La momentul respectiv, chiar la finele lunii trecute, mai mulți participanți la trafic au anunțat pe o pagină de socializare că o femeie, însoțită de un copil, face o formă de protest în stradă și, din acest motiv, a blocat circulația. Deși gestul său a fost periculos, acesta a permis poliției să intervină și să poată pună în aplicare sentința judecătorească ce acordă custodie totală tatălui. Astfel, după intervenția polițiștilor pe strada Zorilor, unde femeia se pusese în fața mașinilor, micuțul a fost dus inițial într-un centru de plasament, pentru ca ulterior să fie încredințat tatălui, care l-a adus imediat la Pitești. Acesta a garantat că va face totul pentru ca cel mic, care ar fi trebuit să se afle în clasa a IV-a, să recupereze ceea ce a pierdut la școală. Mama Mirela Nemeș a fost internată într-un centru de psihiatrie, fiind luată cu ambulanța de la postul de Poliție, unde s-a considerat că are un comportament anormal.

Cătălin Ghiță a câștigat custodia copilului în anul 2015, însă a fost imposibil să se apropie de el. Povestea a început după divorțul celor doi părinți. După ce s-a decis ca cel mic să fie crescut de mamă, aceasta nu a respectat prevederile legate de vizită și, ușor - ușor, l-a izolat pe băiat de toată lumea. Nu l-a lăsat nici măcar la grădiniță și, ulterior, la școală. Nici măcar bunicii din partea mamei nu aveau acces la el, după cum relata tatăl pentru presa din Cluj în această vară. Mirela îi poate pune în pericol viața băiatului meu. Nu cumpără hârtie igienică, săpun sau alte produse necesare pentru sănătatea lui. Ei locuiesc într-o cameră mică, cu baie, din centrul orașului. Când mama ei îi duce de mâncare, lasă plasele pe covorul din fața ușii, pentru că nu vrea să îi deschidă. Modul în care Mirela a ales să își ducă viața, fără relații personale sau de prietenie cu vreo persoană, fără să lucreze, deci fără venit, se reflectă în viața copilului. De fiecare dată când eu am încercat să îl întreb dacă a mâncat, dacă îi e foame, dacă îi e bine, înainte să îmi răspundă, tot timpul se uita la Mirela pentru a primi aprobare. Dacă ea îi făcea semn să spună «da», așa răspundea și el. Nu pot să cred că, deși legea e de partea mea, băiatul meu riscă să mai piardă încă un an fără educație.” Printr-o sentință judecătorească executorie, pentru a o forța pe mamă să se supună deciziei de a încredința copilul tatălui, Mirela Nemeș a fost pusă să achite o amendă de 300 lei pe zi până când se va conforma. Acesta a fost și motivul pentru care Mirela Nemeș a ieșit în stradă să protesteze, ceea ce a dus la recuperarea băiatului de către tată.