Gabriel Copciag – FINAL DE MANDAT la comanda medicală a SJU! “S-a făcut maximul posibil, cu toate resursele și armele!”

La finalul mandatului temporar de director medical al Spitalului Județean de Urgență, doctorul Gabriel Copciag lasă în urmă cea mai mare provocare profesională a carierei sale: confruntarea unității medicale numărul 1 a județului cu anul de foc al pandemiei COVID 19. 

CITEȘTE ȘI ... Cum au ajuns patru copii din familii bune să vândă droguri în stradă


După cum scriam anul trecut, doctorul Copciag a acceptat cu greu propunerea fostului președinte Dan Manu de a prelua comanda luptei anticovid, înțelegând - în mai anul trecut - cât de complicată și gravă este situația și cât de mari se anunțau încercările prin care urma să treacă Spitalul Județean. După ce și-a asumat funcția, în echipă cu managerul Adriana Molfea, a gestionat nouă luni de foc, pornind de la amplele campanii de testare a personalului care pica pe capete în fața virusului  până la organizarea și reorganizarea circuitelor și secțiilor. Au urmat multe săptămâni cu paturile pline la Secția de Infecțioase, cu toate aparatele de oxigen duduind în ATI, în TIR-ul de terapie mobilă și în Unitatea de Primiri Urgențe. Cu nevoi uriașe de echipamente și medicamentație specifice, cu medici epuizați și personal tensionat pe măsura provocărilor apărute din oră în oră, cu rolul de avanpost al vaccinării în campania declanșată imediat după Sărbători. Mandatul său se încheie pe 22 februarie , iar Gabriel Copciag se reîntoarce în poziția de șef de secție la Ortopedie, bifând cel mai greu mandat de director medical din istoria SJU. În locul domniei sale ar urma să revină, în postul deținut anterior, medicul Ștefan Costin.

 

CITEȘTE ȘI ... Criza microcipurilor de la Dacia s-ar putea încheia abia în aprilie


 Gabriel Copciag:  Am fost nevoiți să luptăm cu o pandemie mondială, fără a avea de unde împrumuta experiență!


La finalul acestei perioade, Gabriel Copciag  face bilanțul acestei experiențe care a marcat întreg sistemul medical din România și pe fiecare dintre managerii prinși în tăvălugul luptei cu pandemia: 


“La finalul drumului parcurs în aceasta funcție, pot spune că a fost cel mai greu an al sistemului de sănătate românesc, un an în care toate resursele ne-au fost puse la încercare: resursele umane, materiale și chiar… sau mai ales, cele emoționale. 
Am acceptat propunerea președintelui Consiliului Județean Argeș,  dr.Dan Manu, care mi-a acordat încredere necondiționat și apolitic, de a ocupa această funcție și am depus toate eforturile pentru depășirea situațiilor de răscruce în care ne-am găsit.
Desi nimeni nu ne poate pregăti pentru o pandemie mondială,  am fost nevoiți să ne luptăm cu ea, chiar și atunci când dotările erau la limită, paturile insuficiente, iar numărul de cazuri creștea exponențial. Consider că am făcut  tot ce mi-a stat în putință. Împreună cu echipa din care am făcut parte, am recreeat circuite, am comasat secții, am optimizat capacitatea de spitalizare, am suplimentat locurile în ATI și am pus în funcțiune unitatea mobila de terapie intensivă primită prin CNSU. Am pus la dispoziție în permanență medicația recomandată de protocoale, am colaborat zi și noapte între noi, am elaborat mereu proceduri după o legislație în continuă schimbare fără a avea de unde împrumuta experiență . Am testat continuu si am investigat fiecare pacient, încercând să salvam și să ducem la bun sfârșit fiecare caz. Cel mai dificil moment a fost atunci când nu mai existau locuri în spitalele din Bucuresti și a trebuit să facem față unui numar mare de solicitari. Aveam singura sectie de Terapie Intensiva din județ, cu două linii de garda, cu 27 de paturi ATI pentru bolnavii Covid și 20 de paturi pentru pacienții non-Covid. Rolul meu a continuat apoi prin deschiderea si coordonarea centrului de vaccinare - având până în prezent un numar de peste 3000 de persoane vaccinate, fără accidente sau incidente raportate. 
Pentru mine, personal,acest an a însemnat și riscuri și sacrificii. Sigur ne vom întreba: se putea mai bine? Până la urmă, consider însă că nu despre asta este vorba, ci despre a te uita înapoi și a știi că - într-un an ca niciunul de până acum- s-a făcut maximul posibil,  cu toate resursele și armele - uneori insuficiente, dar mereu folosite la capacitate maximă. Mulțumesc deschis celor ce mi-au oferit încredere, celor ce au luptat alături de mine pentru a depăși uneori ceea ce parea imposibil de învins, celor ce nu si-au pierdut deschiderea, bunăvoința si puterea de a merge înainte!”