Săptămânalul „Anchetaˮ, somat de către angajați!

PAMFLET! SATIRĂ! SĂ RÂDEM ÎMPREUNĂ CA SĂ NU PLÂNGEM SEPARAT!

 

Angajații săptămânalului „Anchetaˮ, reprezentați de sindicatul „Libertatea la cuvânt e SFântă”, profitând de faptul că directorul ziarului este plecat în concediu, face publică următoarea solicitare către conducerea societății. Având în vedere faptul că nu se mai găsesc ziariști pe toate drumurile (nici măcar ziariști modești!) și că profesia noastră nobilă merită mai multă considerație și apreciere, ținând cont că numai în sistemul de stat angajații sunt motivați și răsplătiți financiar, solicităm să beneficiem de aceleași drepturi și privilegii care ni se cuvin de drept (și chiar de strâmb!). De aceea, vă rugăm (și sperăm să nu fie nevoie să vă rugăm și a doua oară!) ca la salariile aproape modeste să adăugați următoarele sporuri și bonusații!

 

 


 Sporuri care deja se practică în sistemul bugetar

 


 Spor pentru condiții de muncă vătămătoare


Se știe că meseria de jurnalist este una dintre cele mai periculoase din lume. Aproape 50 de jurnaliști erau uciși, în 2019, pe întreg globul. În Rusia, aproape săptămânal un jurnalist cade singur de la balcon. Și în România a căzut unul, era rupt de beat. Însă condițiile vătămătoare, la noi, nu țin de faptul că un președinte tiran ar putea ordona vreo execuție, pentru că președintele nostru, când nu schiază, privește cu atenție și îngrijorare. Condițiile de muncă vătămătoare sunt generate de cei cu care suntem obligați, prin natura profesiei, să interacționăm. Modul în care ne poluează zilnic prin inepțiile pe care le scot pe gură, faptul că suntem zilnic supuși la informații care ne afectează emoțional ne reduc drastic speranța la viață. Mai mult, suntem obligați să ne încărcăm memoria cu tot felul de nume de personaje pe care, într-o țară normală la cap, nu ar trebui să le cunoaștem decât cel mult în calitate de vânzători la alimentară sau jucători de table la scara blocului.   

 

 

 Spor pentru izolare


Odată cu pandemia și munca la domiciliu, mulți dintre noi am fost izolați la domiciliu. Asta ar putea părea un avantaj, dar când ești izolat cu doi copii mici, care îți stau în cap când scrii, care te țin cu televizorul doar pe desene animate cu Mojo Jojo și care îți reproșează zilnic că ești un părinte denaturat, care preferă să stea în fața calculatorului decât să se joace cu ei „Cireșica vinde mere,/ Cireșel vine și cere,/Cireșica nu se-ndură,/Cireșel vine și fură,/Câte mere a furat Ci-re-șel?”, atunci nivelul de stres crește la un nivel la care ne vedem îndreptățiți să solicităm nu doar spor pentru izolare, ci și… 

 

 

 Spor pentru stres


S-a dovedit științific faptul că stresul distruge neuronii din cauza secreției de corticosteroizi, chimicale care sunt toxice pentru organul pe care îl solicităm cel mai mult, după ficat. De asemenea, cercetătorii (și nu cei britanici!) au demonstrat că persoanele care suferă de stres o perioadă mai lungă pot ajunge chiar la demență. Stresul ne afectează și relațiile conjugale, ne condamnă la căsnicii fără dragoste sau la căsnicii fără căsnicie, motiv pentru care solicităm cu tărie (de preferință un coniac Jidvei) ca acest spor să fie suficient de consistent astfel încât să suplinească lipsa unui partener de viață. 

 

 

 Spor pentru suprasolicitare neuropsihică


Un studiu realizat la comanda sindicatului nostru a relevat faptul că vineri este ziua în care suprasolicitarea neuropsihică este cea mai... suprasolicitată. Ședința de sfârșit de săptămână generează uneori traume psihice imposibil de vindecat la ședințele de terapie (pe care firma nu ni le achită!), mai ales atunci când conducerea societății mănâncă fără scrupule în fața angajaților mâncare de la Papu.

 

 

 Spor pentru munca în zilele de repaus/sărbători legale


Lucrând la un săptămânal care apare deliberat într-o zi de luni, majoritatea eforturilor noastre de lucru se prelungesc până duminică seara, pentru că, nu-i așa, dorim să venim în fața cititorilor cu informații cât se poate de proaspete. A nu se înțelege total eronat că noi nu lucrăm și în timpul săptămânii! Lucrăm, chiar foarte intens, dar faptul că informația este perisabilă și dinamica evenimentelor e foarte... dinamică (n-am găsit altă rimă) ne obligă să ne redactăm majoritatea articolelor în zilele de sâmbătă și duminică, atunci când, de regulă, familiile se bucură împreună de odihnă. Nouă ne-a fost răpită această bucurie și, în timp ce partenerii noștri de viață stau ca belferii și se uită pe Netflix la „The young pope”, noi tastăm ca apucații articole despre personaje care, în mod sincer, nu ne interesează. 

 

 

 Spor pentru munca în tură


În timp ce unii lucrează în ture, noi, jurnaliștii, muncim în tură. Indiferent că este zi sau noapte, noi suntem de tură. Viața noastră este o tură de la cap la coadă. Lucrăm 24 din 24 de ore, șapte zile din șapte. Uneori ne punem și întrebări existențiale precum... „de ce dracu’ facem noi asta, pentru cine?”, dar ne trece repede, semn că suntem și masochiști. Și, da, vrem și spor pentru... masochism!

 

 Spor de antene


Pentru a ne procura informațiile, suntem nevoiți să ne uităm la antenă. Și nu doar la una, ci la două: Antena1 și Antena3. Mai ales pentru Antena3 ne simțim îndreptățiți să solicităm un spor de antenă care să acopere daunele suferite de urmărirea emisiunilor de seară, cu Gâdea, Ciuvică, Badea și restul companiei. Niciun angajat nu ar trebui să fie expus la astfel de abuzuri emoționale!

 

 

 Spor de iradiere


Dacă nici noi, care stăm trei sferturi din zi în fața calculatorului, nu merităm spor de iradiere, atunci cine? Ne-am distrus ochii, am ajuns ca la frageda vârstă de 40 de anișori să purtăm ochelari de apropiere, în timp ce bunicile noastre bagă ața pe ac cu ochii liberi! Nu mai spun că volumul de informație la care suntem expuși este atât de mare uneori, încât ni se blochează filtrele de selecție. Minut de minut, creierul nostru trebuie să facă trierea mormanelor de nimic, pentru a selecta nimicul mai cu moț, pe care să-l transforme în ceva cât de cât interesant și să-l aducă în fața dumneavoastră, împachetat astfel încât să vă trezească interesul.

 

 

 Spor pentru siguranța rutieră


Aproape zi de zi ne deplasăm la serviciu cu mașina personală pe străzile din Pitești. Mai bine spus, pe străzile din gropile din Pitești! Ne deplasăm prin orașul și județul celebru pentru carnetele obținute prin șpagă și ne rugăm în fiecare secundă să nu ne intersectăm prin trafic cu vreunul. Aveți idee cum este să trăiești cu spaima asta?!

 

 

 Spor pentru păstrarea confidențialității


Știți cât de greu este să păstrezi confidențialitatea într-o lume în care banii și informația sunt făcute să circule?! E momentul, stimată conducere, să faci să circule mai mulți bani, ca să compensezi lipsa de circulație a informației. Dacă nu, ne apucăm de bârfit pe terasă la Filicori cu grupul profesionist de bârfitori ai orașului! Aceasta nu este o amenințare, este o promisiune!

 

 

 Spor pentru complexitatea muncii


Poate că pare redundant acest spor, căci suntem deja plătiți la un anumit nivel tocmai pentru complexitatea muncii pe care o depunem, dar dacă bugetarii cer și așa ceva, noi de ce să nu o facem?!  

 

 

 Spor pentru lupta împotriva pandemiei 


Nu este corect ca doar personalul prefecturilor să primească un astfel de spor! Și noi, ca jurnaliști, sprijinim această luptă prin articolele pe care le scriem. Unii dintre noi ne-am implicat personal în această luptă, am făcut COVID și ne-am dezvoltat anticorpi performanți, mai puțin directorul ziarului care a vrut să facă front separat. 

 

 

 Indemnizație de hrană


Consumul nervos nu poate fi suplinit decât cu consum de hrană. Ne-am săturat să mâncăm din mâncarea copiilor, să le terminăm cerealele cu lapte și oul prăjit. Vrem ca firma să ne asigure, măcar o dată pe zi, un prânz mobilizator, relaxant, la care să bârfim în mod desănțat și să facem brainstorming.

 

 

 Vouchere de vacanță


Mai mult decât oricare altă categorie socio-profesională, avem nevoie de o vacanță așa cum se cuvine. Considerăm că este de datoria firmei să contribuie la sănătatea noastre mentală și trupească și să ne răsfețe, o dată pe an, cu un voucher generos care să ne acopere cazarea, mâncarea și masajul în tălpi. 

 

 

Sporuri specifice

 


 Spor de zi


Noi nu lucrăm la un cotidian, ca să muncim zilnic, muncim la un săptămânal, ca să muncim o dată pe săptămână. Și cu toate acestea... Solicităm, așadar, acest spor pentru fiecare zi e muncă în plus! 

 

 

 Spor de surprindere pe cameră


La fiecare conferință de presă suntem abuzați de către operatorii video care ne surprind pe camere când simulăm că am fi interesați de subiectele care ni se transmit. Mai mult, unii suntem surprinși chiar și atunci când avem rădăcinile nevopsite, ceea ce ne provoacă un sentiment de angoasă extrem de accentuat. 

 

 

 Spor de rușine


Zilnic interacționăm cu personal din aparatul bugetar și ne e rușine că avem salarii la nivelul șoferului și a femeii de serviciu, deși operăm cu concepte complexe precum adevărul, dreptatea, corectitudinea ș.a.m.d.

 

 

 Indemnizație pentru lămâi


„Ia cu lămâie!” este îndemnul pe care îl auzim des de la conducerea societății, atunci când trebuie să scriem despre anumite personaje din politică și administrație. Ceea ce nu știe conducerea este că s-a scumpit de trei ori în ultima perioadă kilogramul de lămâi și că nu mai facem față din punct de vedere financiar. Dacă acum patru ani consumam patru lămâi pe număr de ziar, acum consumul ajunge și până la 10 limonade mari, cu mentă. Și nici măcar nu ne mai ajută să slăbim! 

 

În final, vă mulțumim pentru atenția acordată și vă rugăm să faceți abstracție că redactorul-șef Nadia Ciochină, cu rea-voință, a pus acest material extrem de serios și important pentru noi, angajații, într-o pagină de pamflet, tocmai pentru a-l ridiculiza și a-i scădea din greutate. 

Cu respect,
Sindicatul „Libertatea la cuvânt e SFântă”,

 

Preluare: saptamanalul ancheta