Bijuterii bibliofile în secţia Colecţii Speciale a Bibliotecii Judeţene

În inima municipiului, se află şi Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu”, ce adăposteşte adevărate comori prinse în pagini de carte. Una dintre aceasta este secţia Colecţii Speciale, unde sunt păstrate bijuteriile bibliofile. Bibliotecarul specialist Magda Ioniţă-Roşoiu ne-a dezvăluit detalii neştiute despre cărţile păstrate aici, elementele de unicitate pe care le încorporează, dar şi geneza lor. Sunt cărţi născute acum sute de ani, peste mări şi ţări, care au rezistat în condiţii vitrege, iar pentru a rămâne şi generaţiilor următoare, în secţia de Colecţii Speciale, le este acordată o atenţie deosebită şi tocmai de aceea nu sunt destinate publicului larg. 

 

 Carte de la 1545


„Colecţiile speciale reprezintă documente cu caracter bibliofil, care este dat în general de vechimea documentului, de suportul pe care s-a scris, de alfabetul folosit, dar şi de elemente precum autograful autorului sau însemnările de pe margine. Este puţin ştiut faptul că pe cartea veche românească din secolele XVII – XVIII erau însemnări, note de genul „în data de m-am căsătorit cu..” sau erau consemnate dezastre naturale, secetă, foamete. Aceste fenomene apar ca însemnări pe cărţi. 


Un alt element poate fi şi aspectul cărţii. Cartea în sine este o operă de artă. Prin copertă, de cele mai multe ori. Avem cărţi, mai ales din Occident, secolele XVI – XVII îmbrăcate în pergament. 
Hârtia poate fi de multe ori cu model filigran, foarte frumoasă şi poate să ne vorbească despre casa tipografică sau moara unde a fost realizată această hârtie. Cea mai scumpă şi valoroasă a fost cea din Veneţia. Am avut şi noi spre Câmpulung o tipografie, dar, din păcate, de acolo nu s-a păstrat nimic. 


Un alt aspect artistic poate fi reprezentat de gravurile care apar şi inclusiv prezentarea textului, aici vorbim de acele frontispicii de început, bogat ornamentate, floral, şi cele de la final, numite vinete, litera de început poate fi considerată o operă de artă.
În general, aceste cărţi au intrat în fondul nostru prin donaţii, cea mai importantă de la Gheorghe Ionescu-Gion, cărturarul nostru argeşean. S-au dăruit peste 1.000 de titluri, la acea perioadă. La fel, de la generalul Averescu, am primit prin donaţie lucrări îmbrăcate în piele, în franceză, din diverse domenii: drept, economie, medicină... La noi, cartea a fost preponderent de natură religioasă, spre deosebire de cele din Occident.”, ne-a explicat bibliotecarul specialist Magda Ioniţă-Roşoiu, care cunoaşte fiecare lucrare din „vistieria” de la Colecţii Speciale. 


Cea mai veche carte este „Cicero, epistolae familiares” din 1545. Mai pot fi admirate „Exlibrisuri”, 1634. La fel, mai sunt expuse: # Ciro Spontoni, „Storia della Transilvania”, Veneţia 1638; #  „Îndreptarea legii”, Târgovişte, 1652 -  prima carte prin care cărţile româneşti se desprind uşor de natura religioasă abordată până la acel moment; # Dionisie Fotino, „Istoria generală a Daciei”, Viena, 1818; # „Lexicon românescu – latinescu – ungurescu – nemţescu”, 1825, Buda; #  Singurul manuscris, nedatat, dar vechi, scris cu litere chirilice – „Visterie dulcilor mîngâieri  împotriva îngrozirilor morţii”; # Torah, (tablele legii) pe pergament, foarte bine păstrat. 

 

 

 Colecţii de cărţi poştale! Argeşul din trecut - surprins în imagini


La Colecţii Speciale un segment aparte îl ocupă cărţile poştale şi fotografiile, care ne „povestesc” cum erau oamenii ce locuiau pe aceste meleaguri cu multe generaţii în urmă.

„Mai avem o colecţie impresionantă de cărţi poştale şi fotografii. Se lucrează la cercetarea lor, acum avem în lucru cărţi poştale militare şi constatăm că se scria pe orice spaţiu, fiind vremuri dificile, când se valorifica orice petic al cărţii poştale pentru transmiterea mesajelor. Citindu-le, depistez că oamenii, deşi erau în război, aveau aceleaşi obiceiuri ca în vremurile normale. Mai deţinem o colecţie «Europa în imagini», care surprinde oraşele europene din perioada 1896 - 1938, readucând în faţa noastră o atmosferă specifică timpului. Avem o altă colecţie cu România în perioada interbelică, inclusiv industria românească. Deţinem fotografii cu regina Maria de la Balcic, înaintată în etate şi fotografii cu familia regală, dar şi cu Câmpulugul şi Argeşul.”, ne-a mai povestit Magda Ioniţă-Roşoiu.