Efectele activităţii sexuale asupra inimii! (sfatul medicului)

Observăm că, în ultimii ani, bolile de inimă afectează frecvent nu numai persoane vârstnice, adică peste 65 de ani, ci şi persoane adulte sau chiar tinere.
Pe de altă parte, medicina cardiovasculară contemporană din Europa ia în considerare, tot mai serios, calitatea vieţii pacienţilor. Iată de ce am ales astăzi o temă care se discută chiar şi la summit-urile de cardiologie: sexul şi bolile cardiovasculare.

Mulţi dintre pacienţii noştri, hipertensivi, fumători, obezi, diabetici, dislipidemici, valvulari, aritmici, vasculari, etc., ni se confesează cu privire la problemele de dinamică sexuală.

La aceste categorii de pacieni pot fi administrate, cu acordul medicului, medicamente pentru impotenţa masculină. Pilula albastră trebuie însă evitată în ischemia coronariană acută, insuficienţa cardiacă şi la pacienţii care primesc multe medicamente.

O situaţie specială prezintă pacienţii cu infarct miocardic care ne întreabă, în mod absolut justificat, când pot să îşi reia activitatea sexuală. La pacienţii operaţi pe cord, prin by-pass aorto-coronarian, revenirea la activitatea sexuală se face după aceleaşi principii, dar este nevoie de mai mult timp.

În primul rând, trebuie menţionat faptul că suferinţa cardiovasculară nu atinge numai pacientul sau pacienta, ci şi soţul sau soţia. Partenerul sau partenera trebuie să aibă o atitudine echilibrată, ajutând pacientul suficient, fără însă a-l proteja excesiv. În timpul actului sexual, inima bate mai rapid şi mai tare, ducând la creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale, respiraţia se accelerează, pielea devine umedă şi roşiatică.

La pacienţii coronarieni, eventuala apariţie a durerilor în piept, palpitaţiilor sau tulburărilor respiratorii severe duce la întreruperea actului sexual, şi administrarea de nitroglicerină cu acţiune imediată. Medicul trebuie informat rapid despre astfel de situaţii, ca şi despre eventuala stare de oboseală sau dificultatea recuperării post-sex.

Medicul cardiolog poate estima capacitatea fizică, şi implicit capacitatea pacientului de a avea un act sexual, printr-un test de efort care se face la un interval de timp după infarct. La o parte dintre pacienţi, infarctul miocardic generează depresie psihică. O perioadă de abstinenţă sexuală prelungită după infarct poate adânci depresia. Conform studiilor de specialitate, activitatea sexuală redusă la mai puţin de un contact pe lună creşte riscul de infarct miocardic acut. Acelaşi risc de infarct miocardic acut apare şi în situaţia opusă, excesul sexual, mai ales la bărbaţii peste 40 de ani, ca echivalent al unui efort fizic foarte intens.

Declinul activităţii sexuale după un infarct de miocard are o componentă fizică şi una psihică. Echivalentul solicitării fizice a unui act sexual este urcarea rapidă a două etaje.

 

Care sunt paşii care trebuie urmaţi?

1. Punctul de plecare este dorinţa pacientului.

2. Urmează evaluarea fizică şi psihologică.

3. În final, decizia, pe care medicul cardiolog o ia împreună cu familia, după cântărirea beneficiilor şi riscurilor.

Activitatea sexuală este o verigă importantă a reintegrării pacientului în viaţa de familie.

Succesul reluării activităţii sexuale ameliorează respectul de sine, cu consecinţe directe în reinserţia socială şi profesională.

Recomandări:

• Respectarea indicaţiilor generale de regim alimentar, activitate fizică, odihnă şi administrare a medicamentelor.

• Activitate fizică dozată în funcţie de rezultatul testului de efort.

• Abandonarea definitivă a fumatului.

• Dezvoltarea răbdării, înţelegerii şi a simţului umorului.

• Evitarea stressului cauzat de grabă sau “standarde de performanţă”.

• Alegerea locului potrivit, liniştit şi sigur.

• Alegerea timpului potrivit, după odihnă, fără stress şi, în nici un caz, după o masă consistentă.

• Administrarea corectă şi la timp a medicamentelor.

Conf. univ. dr. Adrian Tase - cardiologie -