Educaţia sexuală în şcoli - doar cu acordul scris al părinţilor

După ce în urmă cu aproximativ două luni, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind introducerea orelor de educaţie sexuală în şcoli, parlamentarii au venit cu un amendament prin care - pentru a participa la desfășurarea acestui tip de cursuri - elevii au nevoie de acordul părinţilor, orele pentru educaţie sexuală devenind astfel opţionale. Subiectul este unul dintre cele mai sensibile și, ca de obicei, divizează societatea românească în două, părinții și dascălii fiind prinși într-o lume a cutumelor, a unor percepții cu rădăcini adânci în educația primită sau neprimită vreodată la rândul lor pe acest subiect, între „reguli” de natură religioasă și între statistici care arată dezolant. 

CITEȘTE ȘI ... Reguli noi pentru pescari. Trebuie să stea la 10 m distanță, nu au voie să...


În esență, legea prevede derularea sistematică în unităţile şcolare (cel puţin o dată pe semestru) a unor programe de educaţie pentru viaţă care să includă şi educaţia sexuală pentru copii, acestea având scopul de a preveni contactarea bolilor cu transmitere sexuală şi graviditatea în rândul minorelor. Din păcate, România are, raportat la această ultimă problemă, una dintre cele mai mari rate de avort în rândul adolescentelor din întreaga Comunitate Europeană. 

CITEȘTE ȘI ... (video) Anchetă la Pitești. Bărbat mort - scos din lacul Prundu!


Am încercat să aflăm abordările unor factori decizionali, de influență și de analiză, pe o temă care va marca (așa cum a fost și cea o orelor de religie), dezvoltarea sistemului de învățământ în următorii ani cu mai multă deschidere, dar și cu respectarea în paralel a opțiunii pe care societatea românească o are pe anumite subiecte, în acest moment al evoluției ei. 

 


 Inspectorul școlar general: „Trebuie să ne orientăm spre a asigura şi alte elemente care ţin şi de educaţia generală a unui copil!”


La nivelul Inspectoratului Școlar Argeș se încearcă, în primul rând, explicarea faptului că acest subiect este unul mult mai amplu, deoarece a pornit pe ideea că educaţia pe care o oferă şcoala nu trebuie să rămână strict cantonată pe discipline pure („discipline de trunchi comun”, cum le spun dascălii), așa cum sunt limba română, biologia, chimia, matematica etc.

„Se dorește depășirea acestui concept centrat strict pe anumite discipline, considerând că educaţia unui elev presupune o paletă mult mai largă de cunoştinţe. Consider că ar trebui să luăm cumva piciorul de pe acceleraţie și să ne orientăm spre a asigura şi alte elemente care ţin şi de educaţia generală a unui copil. Exemplific, în egală măsură, ideea de educaţie juridică ce permite copilului să cunoască cumva legile tării, să ştie ce obligaţii are ca cetăţean, ce responsabilităţi, ce drepturi... În egală măsură, educaţia financiară este foarte importantă sau cea pentru sănătate, în cadrul căreia - alături de spălatul pe mâini sau pe dinți, folosirea toaletei, riscul unor boli, igiena personală etc. – poate fi inclusă şi educaţie sexuală”, explică inspectorul general Dumitru Tudosoiu.


Conform domniei sale, această componentă de educaţie sexuală trebuie să se predea de la un anumit nivel de clasă, pentru elevii cu vârste de aproximativ 13-14 ani și ar trebui să fie prezentă în şcoli cu o anumită tematică.

„Copiii s-au schimbat, vorbesc foarte mult la şcoală, în grupurile de prieteni şi au acces la internet. A pregăti acești copii cu noţiuni de bază, de cunoaştere a fiziologiei umane, a activității sexuale, cu reguli de protecţie și igienă, cu informații despre riscuri şi îmbolnăviri, nu poate fi decât benefic! În acest fel, mulți dintre ei nu ar mai fi luaţi prin surprindere și nici influențați de informaţii greşite venite din partea colegilor sau din mediul virtual. Pentru a putea implementa acest tip nou de educație, va fi nevoie de specialişti care să sintetize informații și elemente pe care ei le consideră ca fiind relevante, corecte și oportune pe subiect. O broşură pe tematică ar trebui să ajungă la fiecare copil, iar noţiunile de bază pot fi predate de către profesorii de biologie sau de către diriginţi.” 


Inspectorul școlar general explică, de asemenea, că un rol extrem de important îl are, în această direcție, sprijinul și deschiderea părinților.

„Şcoala de una singură nu există! În opinia mea, există un triunghi educațional care înseamnă profesor-părinte-elev și toți acești trei factori trebuie să meargă mână în mână. Degeaba mă chinui eu să educ copilul la şcoală, dacă acasă, în mediul în care el trăieşte, părintele nu are nicio legătură și niciun rol! Atunci, tot ce construiesc eu se poate dărâma. E valabil şi invers. Degeaba se preocupă părintele de copilul lui, acordând timp şi resurse pentru educația acestuia, dacă la şcoală, colegul meu, domnul profesor, nu este implicat, nu îl evaluează corespunzător sau, mai rău, îl marginalizează ori discriminează! La fel de ușor se rupe acest lanţ în care copilul trebuie să crească frumos” - mai explică Dumitru Tudosoiu.

 

 

 Biserica: „Reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor, marcându-i pe aceştia pentru întreaga viaţă”


La polul opus, biserica, un factor foarte influent pentru percepțiile sociale și morale în rândul unui număr extrem de mare de români, nu privește deloc cu ochi buni o asemenea abordare educațională, pe care o consideră de natură să influenţeze negativ și să degradeze viața copiilor.

„Punctul de vedere al Înalt Preasfinţitului Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, reprezintă punctul de vedere al Patriarhiei cu privire la obligativitatea orelor de educaţie sexuală”, anunță Ovidiu Vlăsceanu, consilierul cultural şi comunicaţii media al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului.


„Considerăm că încadrarea obligatorie a elevilor în programe de educaţie sexuală reprezintă un atentat asupra inocenţei lor, împiedicând dezvoltarea firească şi marcându-i pe aceştia pentru întreaga viaţă. Patriarhia Română a anunţat însă că susţine caracterul opţional al orelor pentru educaţie pentru viaţă, cu condiția ca programele şcolare care au legătură cu acestea să fie elaborate potrivit valorilor morale. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite ţări au demonstrat că o astfel de abordare a educaţiei copiilor a avut ca urmare începerea vieţii sexuale mai devreme, cu implicaţiile de rigoare, fără vreo îmbunătăţire în plan social. Totodată, în legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului se arată că părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor”.

 

 

 


 Sociolog: „O asemenea pregătire educațională se practică peste tot în lumea civilizată!”


Ca sociolog, Octavian Sachelarie, directorul Bibliotecii Judeţene Argeș, consideră această prevedere legislativă ca fiind normal și benefică, dacă este bine gândită din start:

„Modalitatea de a aborda nişte copii, la anumite vârste, este o chestiune care ține şi de psihosociologie. O asemenea chestiune trebuie pregătită foarte bine, însă, în rest, nu este nimic nou sub soare. O asemenea pregătire pe linie educațională se practică peste tot în lumea civilizată şi în societățile care își propun să se dezvolte. Trebuie să trecem puţin peste ipocrizia care există, la tot pasul, printre noi şi să acceptăm lucrurile aşa cum sunt! Lumea s-a schimbat şi, în acest context, începutul vieţii sexuale trebuie să presupună existența unor anumite cunoştinţe.”, explică sociologul argeșean. 


Domnia sa încurajează pe acest subiect și ideea de dezbatere publică, considerând că sunt necesare întâlniri și discuții între şcoală şi familie, la care ar trebui să fie prezenți inclusiv sociologi, psihologi şi reprezentanţi ai bisericii.

„Toţi factorii care concură la viaţa socială trebuie să ajungă la un punct de vedere comun sau liniile importante să fie aprobate de toată lumea. Trebuie depăşit puţin pragul acesta în care cursurile înseamnă doar matematică și limba modernă! Lumea este din ce în ce mai imprevizibilă şi mai schimbătoare. Învătământul nu trebuie să însemne numai transmiterea unei informaţii, ci un concept complex de educaţie care trebuie pus în practică foarte serios. De asemnea, mai trebuie să ţinem cont de faptul că ei, copiii, sunt foarte emancipaţi, că folosesc extrem de mult internetul şi că de la 5 ani au acces la foarte multe informaţii şi imagini. Trebuie învăţaţi să discearnă binele de rău şi frumosul de urât. Acestea sunt conceptele pe care ar trebui să se bazeze orice fel de societate care se dorește a fi cu adevărat etică. Pe cunoaştere, nu pe informaţie, care înseamnă cu totul altceva!” 

 

 

 


 Petronela Rotar, influencer: „Părinții au stereotipuri, combinate cu câteva găleți de rușine și frică - moștenirea cu care ne-am trezit toți!”


Raportat tocmai la accesul constant și de foarte multe ori, nelimitat, al tinerei generații la informații și la rețelele de social media, mai mulți influenceri au avut deja puncte de vedere ferme pe acest subiect. Relevant este în acest sens cazul Petronelei Rotar, scriitoare și mamă, o femeie a generației noastre care nu a ezitat niciodată să pună punctul pe i (inclusiv pe teme dureroase și, de regulă, tabu așa cum este abuzarea sexuală a tinerelor și tarele pe care o asemenea traumă la aduce la pachet). 
Iată câteva dintre ideile formulate de ea pentru urmăritorii din social media pe acest subiect controversat: 

„Observ, ori de câte ori aduc vorba despre educație sexuală, o rezistență teribilă a părinților la ideea de educație sexuală. Marotele învârtite sunt: 1) le furăm inocența copiilor și le băgăm sex în cap, vor deveni curioși; 2) părinții ar trebui să le facă educație sexuală copiilor. 
Ce înțeleg eu de aici? În primul rînd, oamenii cred că educație sexuală = kamasutra. Copiii vor fi învățați să facă sex, aia e educația sexuală! Asta se întâmplă, fiindcă ei au zero educație sexuală, precum și niște stereotipuri combinate cu câteva găleți de rușine și frică - moștenirea cu care ne-am trezit toți în această societate patriarhală și profund religioasă care a acoperit sexul cu tot ce era mai rău și l-a echivalat cu păcatul. Cei mai mulți adulți români au nevoie ei înșiși de educație sexuală. Pornind de la basics precum chestiuni de biologie (ieri citeam mărturia unei farmaciste căreia o femeie adultă îi ceruse pastila de a doua zi ca să nu rerămână gravidă, căci era deja gravidă și urma să facă avort peste câteva zile, dar se temea să nu rămână gravidă în timp ce era gravidă, poveste adevărată), despre cum le funcționează corpul și terminând cu educație psihologică legată de sex. Așadar, părinții nu au cum să le dea educație sexuală copiilor, că ei nu au nici pentru ei. Și dintre cei care au informații, mulți au mari probleme emoționale legate de sex - din cauza lucrurilor pe care le-au auzit, trăit, experimentat, din cauza stereotipurilor și a credințelor adânc înfipte în mentalul colectiv. Enorm de mulți adulți au probleme să vorbească despre sex cu alți adulți, darămite cu propriii copii. 
Dacă părinții ar fi fost capabili să ofere educație sexuală, nu am mai fi fost pe primul loc în ceea ce privește mamele minore, unele preadolescente. 
Legat de curiozitatea legată de sex, ea există oricum. Și e o curiozitate adaptivă, fără ea nu am fi ajuns aici ca specie. E înscrisă în genele noastre. Și va fi satisfăcută oricum, cel mai probabil cu materiale pornografice - toți copiii au smartphone în mâini de foarte mici -, cu discuții cu alți copii, își vor impregna și polua mintea cu mituri și idei preconcepute, greșite, distorsionate, neadevărate și mai ales cu pornografie, cel mai rău loc unde îți poți face educația sexuală. Cine își imaginează că nu e așa e naiv și rupt de realitate.”

 
 

 

 

Preluat Saptamanalul Ancheta