De ce încă există șobolani în marile metropole?

Oriunde trăiesc oameni, trăiesc și șobolani, asemenea unei umbre. Șobolanii care trăiesc în orașe au excelente abilități de a merge prin conductele de canalizare, pe firile de comunicație sau de a urca pe copaci. Chiar dacă autoritățile din orașe folosesc cele mai noi aparate anti-rozătoare și alte tehnici pentru a opri înmulțirea dăunătorilor, în ultimii ani numărul populațiilor de șoareci a crescut cu 15-20%. 


Aceste creaturi trezesc frică, repulsie și ură. Ei sunt percepuți ca animale viclene și murdare, care apar când în orașe în momente critice și răspândesc infecții. Totuși, de apariția rozătoarelor suntem de vină tot noi, oamenii. Șobolanii apar în locuri insalubre, unde se aruncă sau se depozitează resturi alimentare. 


Bobby Corrigan este expert în comportamentul rozătoarelor din orașe, iar la serviciile lui apelează autorități publice, cât și private, din întreaga lume. Această meserie o are din 1981, este stabilit în New York, oraș considerat capitala rozătoarelor.  
Rattus norvegicus este una dintre cele mai răspândite specii de șobolani din New York. Craniul este cea mai mare parte din corpul ei, astfel, unde pătrunde corpul, acolo va intra în întregime. Intrarea în vizuină este printr-o gaură, iar prin apropierea acesteia trebuie să mai fie două de rezervă, în caz de pericol.  

Șobolanii trăiesc în familii și au de la 2 până la 14 copii, care părăsesc casa la 10 săptămâni pentru a-și forma propriile familii. Contrar aparențelor, ei trăiesc în culcușuri curate, care se află în parcuri și tufișuri, iar fiecare familie are un anumit teritoriu.

În majoritatea orașelor șobolanii sunt otrăviți, însă rozătoarele pot simți elementele toxice după câteva mușcături din momeală și renunță la mâncare. Autoritățile folosesc și alte metode mai drastice care acționează în câteva ore și subțiază sângele, șobolanii murind de la hemoragii interne. Aceste metode sunt extrem de dure, dar neutilizarea lor măresc riscul de infecții. Conducerea New York-ului mai folosește și „gheață uscată”, care reprezintă gaz înghețat. Odată eliminat în vizuină șobolanii adorm și mor. Recordul pentru cea mai mare suprafață curățată de rozătoare este în Georgia de Sud . Aici pe o suprafață de 3900 metri pătrați au fost aruncate 300 tone de substanțe chimice care au ucis pe deplin șobolanii, în speranța că vor reapărea populații de specii rare de păsări.  Soluțiile contra șobolanilor sunt temporare sau la nivel local. Noua Zeelandă are planuri și mai ambițioase: se intenționează construirea unor capcane uriașe pentru nimicirea definitivă a  șobolanilor. Experții în dăunătorii din orașe sunt de părere că nicio soluție nu va fi pe deplin eficientă atâta timp cât oamenii vor arunca resturi alimentare pe străzi. 


În ciuda reputației negative pe care o au în majoritatea țărilor, șobolanii sunt animale inteligente și pot manifesta compasiune. Unii oameni cred că rozătoarele sunt privite negativ din cauza cozilor lungi, pe când psihologii sunt de părerea că oamenii evită șobolanii ca o reacție a organismului față de tot ce este murdar și prezintă un pericol.  


În prezent oamenii de știință sunt în căutarea unei soluții pentru a forma o genă a infertilității la șoareci.