Dar noi când mai răspundem ca oameni? Vecinul, polițistul, dispecera? A murit Alexandra! Jos Ponta!

Dar noi când mai răspundem ca oameni? Vecinul, polițistul, dispecera? A murit Alexandra! Jos Ponta!

De 24 de ore, în contul tragediei cumplite de la Caracal, remarc în spațiul media național aceeași înverșunare care a marcat ultimii 5-10 ani. Aceeași sete și grabă de a cere decapitatea tuturor politicienilor care, fie și tangențial, sunt considerați responsabili de măcelărirea celor (minim)  două fete căzute în plasa monstrului  bănuit a fi criminal în serie. Johannis  a întârziat promulgarea unei legi.  El a omorât-o pe Alexandra! Viorica Dăncilă a numit oameni care nu au avut competența să prevadă dezastrul.  Ea a omorât-o pe Alexandra!  Arafat a înființat 112, dar l-a făcut de rahat. El a omorât-o pe Alexandra! Dragnea a schimbat codurile penale până nu le mai stiu nici cei care trebuie să le aplice. El a omorât-o pe Alexandra!  Ministrul de Interne, domnul acela numit oficial de două-trei zile, are în subordinea sa toți tăntăvanii care au dat din colț în colț și au făcut praf o procedură de răpire! El a omorât-o pe Alexandra! La fel șeful Poliției Române, șeful STS, șefii tututor serviciilor, parlamentarii, americanii... Jos Ponta!

Înainte să îmi iau toate înjurăturile pe care le poate suporta online-ul, vreau să mă fac clar înțeleasă:  cred cu tărie în responsabilitatea publică, instituțională, ierarhică. Cred că peștele de la cap se împute, că avem o țară cu sisteme fundamental defecte pe care niciun politician, din nicio tură, nu a ținut să le facă corecte, cred că oamenii au dreptul să privească furioși până la limita Cerurilor, dărmite până la limita de sus a unui stat! Dar văd în același timp o capcană în care cădem din ce în ce mai des ca nație pe fondul unor evenimente cu puternic impact emoțional.

Ne stingem furia și revolta doar cu decapitări publice, fără să ne uităm la noi, ca oameni, și la cei de lângă noi.

După Colectiv, căderea lui Victor Ponta a stins furia și frustrarea ca și când el ar fi fost incendiatorul. Pe cei cu adevărat responsabili, cei de la firul ierbii, nu îi știm nici azi, nu îi înjurăm nici azi și, cel mai probabil, nu plătesc nici azi. De la angajații ISU care au verificat superficial locația, de la constructorul și muncitorul constructorului care nu a făcut bine structura clubului, de la băiatul care a pornit artificille la patronul care a tratat cu superficialitate  siguranța sutelor de tineri care intrau în club. Și ei i-au ars de vii pe copiii aceia.

Așa cum pe Alexandra au ucis-o nu doar Johannis, Dăncilă, Arafat și șeful Poliției Române, ci – în egală măsură - dispecera, angajatul STS, vecinii, polițiștii de la poartă, procurorul –persoană fizică și fiecare om care a interacționat cu cazul acesta tratându-l românește: pe fugă, superficial, cu frică, greșit, cu indolență, nepregătit.

Hai să ne asumăm că oamenii ăștia superficiali și slab instruiți profesional sunt  la fel de responsabili ca și cei pe care îi vrem iarăși dați jos, dar pe care i-am votat fiindcă sunt fix după chipul și asemănarea noastră.

Cum o dormi dispecerul sau dispecera de la 112 care a vorbit cu fata asta 20 de minute? Cum și-o evalua el sau ea interesul, reacția, pregătirea în fața imaginilor șocante cu mormanele de oase arse în curtea dementului de unde copila sunase de 3 ori având încredere oarbă că oamenii de la celalalt capăt al firului o vor ajuta, o vor repera, o vor salva?

Cum or dormi noaptea angajații STS prinși în tură și responsabili de furnizarea unor date cat mai corecte, cat precise, cat mai utile pentru echipele din teren? Nu îi cunosc după nume și chip, dar sunt în stare să dau scris că unul-doi au bombănit în barbă că le-a venit pe cap și lucrarea asta taman când se uitau la nu știu ce serial pe Netflix sau se pregăteau de concediu.

Și procurorul? Cum respiră el? Un om despre care nu mă interesează ce petiții a semnat, ce categorie de #rezist este, ce a mâncat când era mic.... ci doar că este un eșec, un eșec total al sistemului și al umanității. Când DOS-ul a dat locația cu ore bune înainte, când el s-a preocupat de mandat la mijlocul nopții și le-a interzis politiștilor să intre până la 6 dimineața? Cum mai trăiește? Și mai doarme? Și mai mănâncă? Și se mai poate considera în viața asta procuror? Știți cum îl văd pe acest personaj peste 10 ani? Exact ca în firmele americane, când un om al legii eșuează și un copil moare. Retras la țară, cu familia pierdută din cauza depresiilor și alcoolului, izolat, introvertit, transpirat în fiecare noapte în care numără în vis oasele de pe cearceaful ăla din curtea criminalului. Știți cum va fi în realitate? Țanțoș în comisa de anchetă, îngropat în legi și proceduri, la fel de procuror, la fel de arogant, la fel de Dumnezeu pe plantația lui, la fel de sigur că nimeni nu îi poate reproșa nimic pentru că el a luat odată, demult, la magistratură, iar din acel moment nu mai poate greși niciodată și nu mai poate fi tras la răspundere de nimeni  Eșecul lui personal în cazul Alexandrei nu există în accepțiunea sistemului din care face parte.

Nici la DIICOT, acolo unde alți specialiști români investigau de vreme bune criminalul ca fiind traficant de minori în folosul unor beneficiari de la Deveselu. Dar mai stăteau un pic până să-l ia, peste lunile în care au stat deja. Cât să mai adune niște probe, cât să mai termine alte cazuri, cât să treacă perioada de concedii, cât să mai tranșeze el două – trei fete... Vorba aia: să nu pice cazul, să nu fie viciu de procedură!

Nu șeful Poliției Române mă interesează. Ci polițiștii, ofițeri și subofițeri. Aia care au stat în fața casei ca și când ei nu ar fi studiat aceeași lege rostogolită acum prin tot facebook-ul din spațiul românesc. Ca și când ei n-au învățat în școală, în cursuri, în practică că există cel puțin două articole fundamentale care îți permit să intri cu picioarele în patul unuia, fără mandat și fără undă verde de magistrați, dacă siguranța și viața unei persoane este pusă în pericol. Nuuuu... ei și șefii lor au stat acolo, ghiocel în fața procurorului Eșec, așa cum sunt învățați de sistem: să nu miște, să nu clipească, să nu gândească.  

Președinți și politicieni responsabili au acele state care au și polițiști curajoși și pregătiți, oameni care își bagă picioarele în el de sistem și luptă pentru apărarea celor aflați în pericol, nu pentru protecția rapoartelor lor comunistoide si a salariului de merit!

Nu a știut niciun polițist că are voie să intre? Atunci să zboare toți pentru să sunt proști și neinstruiți! Au știu toți, dar n-a intrat niciunul din cauza slugărniciei și a fricii de procurorul Eșec? Atunci să zboare toți pentru că Poliția unui stat nu se construiește pe slugi, pămpălăi și îngenunchiați.

Și hai să vorbim de vecini... de mine și de tine. De românii învățati să asculte prin țeava de la Termoficare cum își bate vecinul nevasta până o lasă lată, să vadă cum trage un hădrălău pe stradă de o fată și să nu se bage că nu e treaba lor,  să asiste când cel din fața lor dă șpagă la medic și să întoarcă capul încercând să anticipeze cât a dat ăla ca să dea și ei, să considere că victimele violului sunt curve fiindcă aveau fustă scurtă, să știe că vecinul cară fete la produs, dar să îi zâmbească firav și să îi ureze Crăciun fericit!” când cară bradul pe stradă. Să audă copile țipând în curtea mecanicului criminal, dar să nu facă nimic că nu e curtea lor, că nu e treaba lor, că nu sunt copiii lor!

În tot materialul ăsta vorbim despre români. Indiferent că sunt constructori, mecanici, doctori, polițiști, vecini de profesie, inspectori, dispeceri. Despre mentalitatea  de a întoarce capul, de a face lucrurile prost și pe fugă, de la ciupi câte ceva, de a fugi de muncă, de a nu supăra șefii, de a nu crede că e răspunderea noastră să schimbăm lumea sau să ne schimbăm pe noi. Putem înlocui, după fiecare eveniment, zece serii de ministrii și conducători. Vom continua să-i alegem tot pe cei care ne reflectă ca societate.

Indiferent pe cine vom pune în loc, va fi unul dintre noi.  

Camelia Bădulescu

CITESTE SI... Crește-o ca pe vremea noastră! Până o ia un moș la ocazie, o hăcuiește și o arde în cazan!