Cum să protejezi de epidemie un popor care zice “Decât să plângă mama...” CoronoSărăcia și CoronoProstia

Cum să protejezi de epidemie un popor care zice “Decât să plângă mama...”

#CoronoSărăcia și #CoronoProstia

 

Știți de ce mi-e mie frică legat de coronavirusul ăsta?

  • Nu de îmbolnăvirea în sine, descrisă ca o gripă severă.

  • Nici de statistici (cu toate că, sincer, le urmăresc atent pe cele din Coreea, Iran și Italia, nu pe cele din China, de-a căror veridicitate totală îmi permit să mă îndoiesc).

  • Nici de sistemul medical românesc și capacitățile lui, pentru că aici poți să mori și de apendicită.
     

Mi-e frică de români. De stilul nostru de “Las’o, bă, că merge așa”. De „Io n-am nimic!” sau „Și dacă am gripă, ce? Am SIDA?! Eu mă duc unde am treabă!”.
 

Mi-e frică de iresponsabilitate civică. De egosim. De sărăcie. De trufie prostească. De incultură.
 

Ai noștri sunt capabili să mintă la graniță doar ca să ajungă la ei acasă. Unde, sincer, nu știu ce naiba îi face să creadă că vor fi salvați!  Nu contează că o bagă pe mă-sa în spital sau că își trimit apoi puradeii la școală, permițând virusului să se împăștie ca-n brânză.

Ai noștri nu sunt capabili să gândească dincolo de ei. Dacă românașul meu o duce pe picioare, nu se gândește că o dă unuia bolnav de diabet. Sau unui copil cu un sistem imunodeficitar pe care îl face praf. Sau altuia care intră într-o fabrică cu 300 de oameni și îi bagă pe toți în carantină și unitatea-n faliment. Nuuuuu, las-o, bă, că merge așa!

Într-o epidemie nu există “eu”. Dar cum să explici asta unui popor care a zămâslit expresii despre capra vecinului și decât să plângă mama…

Mi-e frică de miile care citesc titluri și nu texte. Care știu mai bine decât toți, care au deja o concepție și o strategie.

Mi-e frică de faptul că își vor minți vecinii, medicii de familie, sectoriștii. Că vor face orice, numai să nu stea în carantină. Pentru că ei vor să mișune, pentru că ei au ceva foarte, foarte, foarte important de făcut. Ceva mult mai important decât fraierii pe care urmează să îi îmbolnăvească. În educația socială,în gena poporului, nu avem dezvoltate grija sau respectul față de sănătatea celorlalți, ideea de protecție a comunității, nu doar a noastră.

Mă tem că suntem prea săraci ca să vorbim de izolare la domiciliu, ceea ce înseamnă ca suspectul să stea singur, nu cu tot neamul lui, cu nevasta, socrii, ploziii și două capre râioase. Că aia nu e izolare, e propagare. Unde să stea el singur, când abia au toți loc într-o garsonieră??

Vreți să simulăm focare? Luati-o la pas prin cătunele din mediul rural. Nici mă-sa vaccinurilor nu mai scoate boala de-acolo!

Bătrânii noștri nu sunt cei din occident, care își fac analizele anual, practică jogging dimineața și se alimentează fără gluten. Avem prea mulți cardiaci, diabetici, cardiaco-diabetici, bătrâni, pastilați, obosiți, neștiutori. Ehe, dacă avea China ce-avem noi!, să vezi atunci statistici!

Mi-e frică de trufie, de replici de genul “ne facem de râs”, de autorități care nu raportează rujeola, de bâlbe, de an electoral.

Încercam să simulez ce autoritate publică, vreodată, în viața asta, în România asta, în anul ăsta, va închide un oraș ca Piteștiul, de exemplu? Sau zece comune din jurul Sibiului,  ca în Italia? Acolo, știți dumneavoastră, unde i-au executat scurt, în 24 de ore. Nimeni nu intră, nimeni nu iese, școli închise, cârciumi închise, transport public anulat. Scurt. 10 localități în 24 de ore. Cine mișcă din casă și nu respectă regulile, mișcă-n pușcărie. Capisci?

Voi vă închipuiți cum ar face românașii mei la o asemenea decizie? Ce-ar urla facebook-ul, ce s-ar tăvăli comentatorii, ce drepturi peste bot, ce libertăți invocate, ce jale?! Și câți dintre ei ar respecta? Pentru că, d-asta mi-e frică mie… că noi nu știm cum e cu legea. Și decât să izolăm trei zone sensibile, mai bine împăștiem în toată țara. Să nu se supere cetățeanul. Să se îmbolnăvească, dar să fie un bolnav mulțumit, nu unul supărat!

Noi nu suntem nici China, nici Italia. Pe scurt. D-aia mi-e frică. Nu de statistici și nici de gripă.