Crimele de la Caracal. Procurorul Antonia Diaconu: Dacă procurorul intra fără mandat, Dincă ar fi fost eliberat acum


Ce ar fi însemnat modificările legilor penale în contextul dramei de la Caracal?! Antonia Diaconu, procurorul argeșean care și-a făcut auzită opinia pe rețelele de socializare, și nu numai, la fiecare derapaj al guvernului şi al legiuitorilor, a fost de acord să ne dezvăluie mai multe aspecte care țin de activitatea magistraților care anchetează infractorii. Antonia Diaconu, care este şi copreședinte al Asociației Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor, ne-a vorbit despre mentalitatea oamenilor certați cu legea, despre vulnerabilitățile existente în sistemul judiciar din România, dar și despre problemele cu care se confruntă o societate needucată. Aceasta s-a arătat îngrijorată şi de faptul că în Argeș a crescut numărul infracțiunilor - tot mai mulți tineri caută să câștige bani din proxenetism, iar alții ucid în bătaie, în plină stradă, fără a realiza dimensiunile dramelor provocate. 

# Ce ar fi însemnat pentru această speţă, care a îngrozit o ţară întreagă, acele modificări ale codurilor penale, care s-au vehiculat atât de mult?! Să o luăm pe rând. Cum ar fi fost să nu mai poată fi folosite imaginile video de pe camerele de supraveghere?


- Slavă Domnului că nu sunt în vigoare acele modificări şi sperăm să nu fie introduse. Voiau să excludă exact ceea ce s-a folosit în această anchetă. Vă daţi seama ce însemna să nu se poată folosi imaginile video, în condiţiile în care casa lui Gheorghe Dincă a fost identificată de pe imaginile de pe camerele private, pe care le aveau oamenii fiecare la casa lui?! Dispărea un element foarte important pentru anchetă. Nu am înţeles de ce le convenea să elimine imaginile, deoarece sunt şi altfel de infracţiuni care se comit în ţara asta, nu doar de corupţie, iar acelea, cu siguranţă, nu se produc în stradă!

# Audierea victimei faţă în faţă cu agresorul. Dacă Alexandra trăia, era pusă să vorbească în prezenţa celui care a răpit-o, violat-o şi torturat-o...
- Aşa cum ar fi cerut drepturile inculpatului, oricum destul de largi, victima asista la audiere. Dacă fata nu ar fi murit, inculpatul era de faţă când ea mărturisea, ceea ce ar fi fost foarte traumatizant.

# Se impuneau doar 6 ore de audiere. Ancheta este din 26 iulie şi încă nu s-au aflat suficiente informaţii de la inculpat...
- Se dorea această modificare care prevedea că audierea să dureze maximum șase ore, consecutiv. Referitor la acest aspect, pot spune că sunt niște tactici de anchetă. Vă asigur că niciun un procuror nu vrea să chinuie inculpatul, dar oamenii de acest tip mint şi atunci, ca să scoţi declaraţiile şi indiciile necesare, trebuie să ai răbdare cu ei. Să le dai senzația că îi înțelegi, pentru că asta îşi doresc, chiar şi cei care au grave probleme psihice, să vadă că cineva îi înţelege, empatizează. Trebuie să îi câștigi încrederea! Știu să sună ciudat când spui că trebuie să intri pe sub pielea unui criminal, dar asta face parte din munca unui procuror. Oamenii vor să fie înțeleși, vor să vadă că ceea ce simt ei este înțeles de cineva. Asta vor, oricât ar fi de violenţi și de nenorociţi, trebuie să le arăți că empatizezi cu ei. Și atunci le faci jocul, iar asta nu se poate întâmpla într-o jumătate de oră. Nu capătă niciun infractor încredere în tine într-o jumătate de oră. Mai faci o pauză. Îi dai o apă... Asta nu este o dramă. Sau o tragedie. Timpul de anchetă este foarte prețios. Nu știi când este gata să vorbească. Dar când o face, nu te poți opri doar pentru că ai depăși cumva cele 6 ore... Sunt momente operative care nu pot fi arse. Dacă avem o arestare, ni se întâmplă să stăm și 24 de ore, în funcție de complexitatea cazului. 

„De ce naibii trebuie să se întâmple o asemenea tragedie ca să ne dăm seama că ceva este greșit?”

# Vizavi de probele de la percheziţii. Se dorea ca cele găsite, dar care erau cu privire la alta infracțiune şi nu foloseau la dovedirea infracțiunii pentru care a fost autorizată percheziția, să fie eliminate. Aici avem cazul Luizei, care a fost răpită în aprilie, şi apar probe care au legătură cu ea...


- De ce naibii trebuie să se întâmple o tragedie de asemenea anvergură, pentru ca oamenii să înțeleagă ce este bine și ca să ne dăm seama că ceva este greșit? Sunt o mulțime de indicii care scot la lumină şi alte orori... 
Oamenii nu își dau seama decât dacă se întâmplă o tragedie. Gândiți-vă cu limitatul denunțului la șase luni. Un alt aspect eronat. Poate sunt oameni care știu anumite lucruri, dar dacă au depășit cele șase luni le este teamă să mai spună. Dacă vin peste un an și spun că s-a făcut o crimă, eu nu trebuie să mai iau în seamă denunțul, pentru că au trecut șase luni?! Trebuie înțeles că noi vorbim cu oamenii și tot cu ei lucrăm. Oamenii nu sunt niște roboți. Îți trebuie timp... Am impresia că toate aceste modificări propuse, despre care am vorbit, dar care nu au fost adoptate şi sperăm că s-a renunţat de tot la ele, au fost gândite doar pentru a se menaja cei care comit infracțiuni de corupţie. Însă nu doar astea se săvârșesc în țara noastră. Se comit și altfel de infracțiuni, cum este această speţă, de o cruzime ieşită din comun, iar genul acesta de modificări ne împiedicau să ne facem treaba ca oameni ai legii. 


# De ce nu s-a intrat imediat ce s-a ajuns la poarta inculpatului? 


- Mandatul de percheziţie este o procedură care se foloseşte, în principal, pentru strângerea de probe ca să trimiți pe cineva în judecată. Asta nu împiedică procedura administrativă a poliţiei de a intra, dacă auzea pe cineva ţipând sau vedea că este în pericol. La Caracal nu a fost aşa cum s-a vehiculat, dovedindu-se că fata era moartă de 12 ore când se presupune că ţipa. Ca să poţi intra în afara orelor de percheziţie trebuie să ai o infracţiune flagrantă. Ce înseamnă flagrantă?! Că se petrece atunci sau că urmările se pot observa într-un termen foarte scurt. Ceea ce se reclamase la 112 nu erau indicii clare că se petreceau în casa respectivă. Procurorul a procedat cum trebuie, deoarece, dacă intra fără mandat, putea risca să se excludă probele găsite şi Dincă era eliberat acum... Cine era de vină dacă nu se respectau aceste norme?!

# Cine a comis-o aici?
- Personal, consider că greşeala a fost la 112. Senzaţia mea este că ei nici nu au crezut-o pe fată şi asta din cauza numeroaslor farse... şi iar ajungem la educaţie. Eu pot să înţeleg că sunt puţini oameni la acest serviciu, că lucrează în ture, dar oferă-le pregătire, învaţă-i să reacţioneze în condiţii de stres, să gestioneze asemenea situaţii, pentru că ei puteau afla elemente esenţiale pentru a o găsi mai repede pe Alexandra, o puteau învăţa cum să reacţioneze...

# Dacă protocoalele cu SRI erau în picioare, se ajungea mai repede la Alexandra?
- Protocoalele erau doar ca un ghid de instrucţiuni, un manual de bune practici. Doar că SRI, ca orice structură din această sferă, au impulsul acesta de a face notele lor sub titulatura de „secrete”. Aşa lucrează ei, aşa este clasificat orice act emanat de la ei. Nu era obligatoriu ca să fie secret protocolul, dar aşa s-a trecut, conform normelor lor. S-au dat publicităţii şi s-a putut observa că nu era nimic secret, nu reiese de nicăieri că un ofiţer SRI ar fi făcut un act de urmărire penală. Era un ghid de bune practici, în care se stabilea clar fiecare ce atribuţii clare.
Tehnic, erau net superiori, iar oamenii erau foarte bine pregătiţi. Sunt foarte bine puşi la punct şi organizaţi şi, deşi sunt mai criptici, lucrează la un obiectiv dat până finalizează lucrarea. Nu zic că cei de la Poliţie nu îşi fac treaba, dar nu au tehnica necesară. Am lucrat și la DNA, nu a venit niciodată vreun ofițer de la SRI să îţi spună ce să faci. Treaba lor era să pună în practică ceea ce le indica procurorul. Iar din acest punct de vedere erau niște oameni foarte bine pregătiți. Acest soi de cooperare nu se întâmplă numai în România. Ok, nu lucrăm cu ei. Dar atunci să dea la Poliție toate dotările necesare. Perfect de acord. Dar așa cum? Cum să opereze un chirurg fără anestezist? Fără să ai pensă? Cam asta ni se cere să facem. Eu nu spun că nu există procurori care au de-a face cu o lege. Clar or fi, pădure fără uscături nu se poate, ca în fiecare domeniu de activitate. Dar nu putem generaliza. Oamenii sunt de bună-credință, sunt bine pregătiți. Iar la sfârștiul zilei suntem oameni cu toții!

Numărul infracțiunilor și al violențelor a crescut dramatic în Argeş

# Care este situaţia la nivelul judeţului nostru, din punct de vedere al infracţiunilor cu violenţă?
- Din experienţa mea, ca procuror, vă spun că în ultimul an au crescut foarte mult violențele. Și oamenii par mai violenți. Poate ține de psihic, dar sunt și încurajați să comită asemenea infracţiuni, văzând câte drepturi au infractorii şi cum sunt compătimiţi. Păi cum să nu te simți încurajat dacă tu vezi că toată lumea își cere iertare de la tine, că tu ești în închisoare? Că toată lumea zice „câți nevinovați sunt în pușcării”? Că „să le dăm bani, pentru că ei suferă”, pentru că deţinuţii nu mânâncă suficient de bine sau că au avut traume. Când ies, să le dăm câteva mii de euro, eventual, pentru că s-au chinuit, că nu au avut nu știu cât spațiu. Cum să nu fii încurajat când toată lumea înjură poliția și parchetul, cât sunt de nenorociți? Cel mai recent caz pe care îl am în minte este cel al fraţilor Tudoreci, cei doi indivizi din Merişani care l-au ucis în bătaie pe stradă pe acel om care a vrut doar să facă un bine. Eu i-am anchetat! Tinerii aceia nici nu realizau cât au greşit, pentru că nu li s-a părut că au făcut nimic grav. Nici acum nu cred. Pentru că violența le este atât de familiară,  încât... nu părea ceva grav. Problema este că oamenii nu realizează. Și pe panta asta vom cădea extrem de repede! Noi, în Pitești, cât de cât, le-am ținut sub control. Dar nu se pot ține sub control la nesfârșit! Și dacă statul nu îți dă instrumentele ca să ții sub control…?! Și șefii din Parchete și din Poliție nu ies să își apere oamenii... Îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar înainte de a lua măsuri atât de drastice, sub presiunea publică (procurorul de la Caracal suspendat), trebuie să cunoşti toate datele anchetei, mai ales că s-a dovedit, ulterior, că a procedat cum trebuia. Procurorul din Olt nu doar că a fost suspendat, dar a primit nenumărate ameninţări, atât la adresa sa, cât şi a familiei Și aici susțin faptul că șefii ar fi trebuit să verifice înainte de a-l sancționa.

# Şi dumneavoastră eraţi cercetată de Inspecţia Judiciară, pentru luările de poziţie. Care mai este situaţia?
- În cazul meu, inspecția s-a sesizat imediat. Și pentru postările de pe rețelele de socializare, şi atunci când am cerut demisia lui Tudorel Toader. Am primit, evident, clasarea, dar a trebuit să fac referate și să explic de ce am spus ceea ce am spus. Toată legislația UE încurajează magistrații să își spună punctul de vedere. Noi suntem practicieni, noi lucrăm cu oamenii și cu legile. Eu cred că putem și noi spunem câte ceva. Pentru că te izbești de ele. Practicienii cunosc mai bine. Este bine ca o lege nouă, indiferent de care ar fi ea, să iasă din mâna și experiența unuia care știe bine și practica, și teoria. Căci legile le facem pentru toată lumea.

 Am propus ca procurorii să poată emite mandate de percheziţie


„Am propus în cadrul asociației, pentru că ni s-a solicitat asta, o procedură nouă. Să poți emite, ca procuror, un mandat de percheziție fără să mai ajungi la judecător. Special pentru cazuri de criză de acest gen. Iar la 24 de ore să te duci la judecător și să îți confirme sau nu. Se poate întâmpla o situație de criză la 4 dimineața. Până te duci după judecător, după grefier, se pierde timp preţios!”

Te rogi de oameni să accepte calitatea de martori!
„Oamenii sunt indiferenți și nu au simț civic. Te poți gândi, ca martor, la o tragedie, că mâine ți se poate întâmpla ție. Este foarte greu să lucrezi așa. Nu vor să fie martori, ba mai mult, unii se împacă şi, uneori, tâlharul cu victima pleacă prieteni... Ce înţelege atunci inculpatul? Că poate să comită infracţiuni, în continuare, iar dacă este prins, plăteşte ceva în plus şi scapă! Noi vrem legislație europeană. Foarte frumos. Dar trebuie să vedem nivelul la care suntem ca societate. O societate violentă, fără educație... Legislația penală trebuie aplicată la nivelul țării respective. Îmi pare rău, nu suntem la nivelul Norvegiei. Hai să învățăm fetele să nu se prostitueze, băieții să nu aibă fete la produs, hai să învățăm oamenii să îşi ducă copiii la școală. Educația este cheia la tot.”


Mi s-a luat de câte dosare cu proxeneți am în fiecare săptămână!
„Pentru foarte mulţi tineri din Argeș și Pitești meseria de bază este proxenetismul. Mi s-a luat de câte dosare cu proxeneți am în fiecare săptămână! Trist este că, pentru ei, această ocupaţie a devenit o laudă: am o fată, două, am soția... La ei este o chestiune de mândrie... Și ajungem tot la educație. Nu înțeleg de ce nu se legalizează prostituţia, pentru că astfel i-ar scoate din zona asta. Fetele ar sta liniștite într-un stabiliment, ar fi observate, nu ar mai fi supuse abuzurilor, nu ar mai exista atâţia proxeneţi, iar statul ar încasa venituri la buget. Fenomenul este în creştere şi nu poate fi eradicat!”