Ce puteri are lumânarea de la Înviere? Ce trebuie să faci cu ea

Potrivit traditiei populare, este bine sa pastrezi tot anul lumanarea pe care ai avut-o la biserica, la slujba de Inviere. Este bine ca aceasta sa fie aprinsa cand este furtuna, pentru a tine la distanta pagubele.

La finalul slujbei, credincioşii se întorc acasă, în unele părţi, chiar cu lumânarea aprinsă. Există superstiţia că, dacă lumânarea de la slujba Învierii va rămâne aprinsă tot drumul până acasă, dorinţele purtătorului ei se vor împlini

În unele zone, cu lumina Învierii se afumă vitele. În fiecare zonă a ţării există anumite obiceiuri legate de această lumânare. Astfel, în Banat aceasta se foloseşte şi de către fetele cele mari, pentru a fi bine văzute când se duc la jocuri. Când rosteşte preotul întâia oară cuvintele “Hristos a Înviat”, fetele bătrâne care asistă la Înviere şoptesc: “Eu să joc înainte, pentru a mă mărita”. Tot atunci, vânătorii zic: “Vânat prind”, iar pescarii: “Peşte prind”, în credinţa populară existând tradiţia că, rostind cuvintele, vor avea în decursul anului spor la vânat şi la pescuit.

Lumina pe care o purtăm în mâini este una mântuitoare, întrucât izvorul ei este Trupul jertfit şi înviat al Domnului Hristos. Mesajul ei este pe cât de adânc, pe atât de univoc. Astfel, lumânarea pe care o purtăm aprinsă la Înviere constituie un îndemn la însuşirea roadelor Minunii care a produs-o, nu la exploatarea ei superstiţioasă şi frivolă. Trebuie, aşadar, să ne lăsăm luminaţi lăuntric de ea, rodind la rândul nostru lumină spirituală, prin credinţă şi faptele iubirii creştine.