Fac presă în județul nostru din toamna lui 2000. Adică de 20 de ani. Privind înapoi, realizez că am ținut la Argeș, la oamenii lui, la valorile lui sociale și economice mai mult decât eu însămi aș fi putut să-mi dau seama despre mine. 

Am scris despre drepturi, despre corupție, despre puterea economică, despre slăbiciunea politică, despre justiție, despre valori. Am încercat să fiu mereu, în măsura în care s-a putut, dreaptă. Mi-am interpretat și imi interpretez meseria ca pe o profesie de credință, cu un puternic rol social. 

Aflu, ca ziarist, informații pe care 90% din populația judetului nu le poate afla. Și-n virtutea celor scrise în acest intro, in plină criză medicală, mi se pare, de asemenea, drept să vă explic urmatoarele date ale problemei despre situatia în care se află Argeșul în dimineața asta. 

Nu sunt presupunerile mele, nici opinii editorialistice. Sunt informatii clare, verificabile, cele mai multe oficiale, dar nespuse în spațiul public. 

CE NU ȘTIU ARGEȘENII?
 

1. Spitalul Județean cedează. 
 

Dacă vă puteti închipui, pentru comparatie, o constructie care incepe să crape, troznind, între mezanin și etajul 1, pentru ca în cîteva săptămâni întregul stabiliment să fie fisurat și apoi să se prăbușească zgomotos într-un nor de praf, atunci aveti tabloul! 

Nu este vorba, desigur, despre clădire, ci despre sistemul medical. 

Secțiile cad pe capete sub valul bolii. Ortopedia. Cardiologia. Unitatea de Primiri Urgente. Una, cate una, isi numără bolnavii. Și nu mă refer la pacienti (sunt cu duiumul), ci la cadrele medicale infectate. Doctori, asistente, infirmiere. Cifra lor urcă vertiginos către 100. Cu pacienti cu tot, rămași internati sau plecati acasa, Judeteanul bifează constant o medie de  300 de bolnavi de COVID. Sistemul nu mai face față. Bolnavii care vin valuri-valuri infestează doctorii si asistentele. Aceștia infectează pacienti necovidati. A inceput, de vreo două săptămâni, acel vârtej al imbolnăvirii imposibil de controlat. În următoarele două, va fi crunt. Pe românește, NU vor mai exista oameni care să vă trateze! De orice, nu doar de COVID. 
 

2. ATI-ul are 7 paturi, pline non stop. Se ia oxigen de la unul si se pune la altul! 
 

În momentul acesta, în ATI-ul care deservește bolnavii de SARS COVID  sunt 7 (șapte) paturi. Ca să fiu și mai explicită: 7 sunt toate la care au acces pacientii infectati. În încercarea de a salva doi-trei in plus, aceștia sunt puși pe tărgi, între paturi. Se ia oxigenul de la cel din pat și i se pune celui de pe targă și inapoi. Da, așa cum citeam că se intamplă la alții, medicii au început să aleagă pe cine lasă să moară și pe cine luptă să ventileze. 
 

3. Cadrele medicale stau pe perfuzii. Pacientii sunt numere, nu mai sunt povești de viață.
 

Medicii ATI sunt 7. Doi sunt plecati in concediu, după ce au stat aproape două luni departe de casă, de familie, dormind 4 ore din 24. Se vor intoarce, dar tot 7 sunt. 
Ei tin 10 sali de operatii, anesteziile pentru orice, nasterile, resuscitarile. COVID-ul. 

Cadrele medicale sunt epuizate, iar valurile de bolnavi care vin zilnic, muuult peste cel mai negru scenariu, nu le dau vreme să-și revină. Așa că, multe dintre ele, stau pe perfuzii ca sa poată functiona. Au ajuns niste zombi mergatori, sufocati de o costumatie care nu permite ore intregi pielii să respire, fără chip și identitate în spatele măstilor și vizetelor, niste roboței intrati pe pilot automat. Nu, nu vei mai conta, tu și povestea ta, tu și numele tău, tu si dorinta ta de a trai. Esti un număr și doar Dumnezeu va mai face selecția. 

 

4. Spitalul Judetean nu mai are buget de angajament. Fondurile mai ajung pentru maxim câteva săptămâni.

 

În februarie, Spitalului Judetean i s-a acordat de la Casa de Asigurări un buget standard/pacient care era menit să acopere tot anul 2020 pe o formulă clasică anuală. 
În martie, se configura o criză medicală fără precedent. În iulie, visteria Spitalului pentru medicamente și doctori este aproape terminată. Medicamentatia specifică, echipamentele de protectie extrem de scumpe in pandemie, volumele uriașe de consumabile, bonusarea personalului medical. Cum faci o lista de cheltuieli acasa și realizezi ca ai consumat enorm față de ceea ce iți pusesei în calcul când ai primit salariul, așa își face astăzi Spitalul un calcul economic care arată că mai are bani de functionare pentru două- trei saptămâni. Apoi, nici de apă oxigenată! Este nevoie de o intervenție rapidă a ministerelor de resort și a CJ Argeș (institutie cu un buget de asemenea epuizat de finantarea spitalelor din subordine) pentru ca cea mai mare unitate medicală din judet să meargă mai departe. 

 

5. Fiecare pat COVID din judetul Argeș este ocupat. La Mioveni, sunt bolnavi care bifează a doua noapte dormită în cort.

 

Nu, astăzi, dacă esti confirmat cu COVID, nu are cine să te interneze în judetul Argeș. Poate la Giurgiu, Caracal, Horezu, Găesti. In Argeș, fiecare colt de pat este ocupat și doar externarea sau moartea unuia dintre pacienti iti fac loc in spitalele din judetul nostru. Poveștile spitalelor COVID din alte judete care stau goale, sunt poveștile lor. La noi, bolnavii dorm in cort, așteptând să se elibereze un pat in spital sau să fie distribuiti undeva. E crunt de cald în cortul ala și miroase peste tot a boală. 

Omeneste, Mioveniul – de exemplu - a făcut tot ce se putea. Un spital adaptat intr-o săptămână, oameni care muncesc până la epuizare de câteva luni, aparate, medicamente, mâncare, cazari pentru  doctori, milioane de euro rupti din toate celelalte investitii si dusi catre pacientii COVID. Nici un efort și nici un ban nu tin, insă, ritmul cu valurile care vin din jumătate în jumătate de oră. Sunetul ambulanțelor este permanent. Liniștea nu mai există. 

 

6. COVID-ul a intrat în DACIA. De aici, Dumnezeu să ne ajute!

 

Colosul industrial de la Mioveni, in ciuda tuturor măsurilor, nu a reusit să scape de blestemul unui virus care îi culcă la pământ angajatii. Cantina este focarul, dar fabricile de pe platformă sunt decimate de la o zi la alta, pe formula butterfly effect. Si la Dacia, vin, din ce in ce mai des, Ambulantele. 100 de cazuri? 200 de cazuri? E greu de spus. Nici Uzina, nici DSP-ul nu mai pot tine socoteala. Li se face rău pe sectie, li se face rau acasa. Virusul nu iartă pe nimeni, indiferent de contributia la PIB. Fiecare angajat infectat este un potential micro-focar. Calculul epidemiologic este vechi: odată ce-a intrat acolo, în uzină, Dumnezeu să ne ajute!
 

7. Oamenii-focar sunt pe stradă. Pacient pozitiv, externat la cerere: “Cu ce să plec acasă? Cu ce-am venit! Cu taxiul!”

 

Vidul și haosul legislativ lasă propagarea bolii la latitudinea, mintea și valoarea morală a fiecărui argeșean.

Testat pozitiv, simptomatic, refuzând internarea, un pacient al SJU a răspuns săptămâna trecută relaxat medicului din UPU care îl intreba siderat cu ce pleacă acasă: 
“Cum cu ce? Cu ce am venit! Cu taxiul!”

Testat pozitiv, simptomatic, refuzând internarea pe motiv că nu crede în COVID, un bătrân, pacient al Spitalului Miliar, a purtat masca până la ieșirea din curtea unității, după care a aruncat-o pe jos, pe stradă, imediat ce a ieșit pe poartă. S-a urcat, probabil, în autobuz. 

Mintea și morala fiecăruia, expuse in două cazuri reale de mai sus, inseamnă că străzile, cozile la magazine, ghișeele, farmaciile, autobuzele sunt pline nu doar de suspecti, asimptomatici, oameni sănătoși sau oameni de bună credință. Multi pozitivi, cu simptomatologie chiar (tuse, stranut) sunt pe stradă. “Drepturile” lor sunt, deocamdată, mai presus decât ale tale. 

 

8. Superficialitatea si foamea de bani ale unora dintre agentii economici generează valuri de imbolnăviri.

 

Hotărâți să nu creadă în COVID sau să recupereze pagubele materiale din vremea stării de urgentă, numeroși agenti economici au călcat în picioare orice regulă după data de 15 mai. În vreme ce unii se straduiesc, indifrent de faptul că pierd clienți, să implementeze toate recomandările autorităților medicale, altii se comporta ca in codru. Vânzătorii nu au purtat si încă nu poarta măști în multe locuri. Consecinta? Toate, absolut toate farmacistele dintr-un punct al unui lant local  din Pitești sunt bolnave de COVID. Vă puteti da seama ce pagube umane au făcut vreme de două-trei săptămâni până a bubuit focarul? 

Sfat: 

Mergeti la terasele care respecta regulile de distantare, respectand la rândul vostru efortul lor de a va proteja in defavoarea castigurilor materiale! 

Făceti-va cumpărăturile în magazinele si farmaciile in care se stă la coada cu distanta de 2 m, se poarta mască si aveti dezinfectanti la casă. 

Sesizati in autobuz, la ghisee, la coadă la permise orice abatere. Nu vă fie teamă sau rusine să fiți normali. Varianta B este să fiți bolnavi!

Nu tolerați nicio concesie, pentru că lucrurile mici pot avea un pret extrem de mare. 

 

9. Boala este peste tot în județ. 

 

Institutiile sunt pline de focare: Finantele, Cadastru (inchis temporar), Politia, parchetele, APIA, DSP-ul, Apa Canal, Primăria Pitești, cateva banci. La fel, multe firme private. 
Răspândirea este comunitară. Nu mai este într-o localitate. Nu mai ține de un grup de oameni intorsi din Italia sau Spania. Afli când este prea târziu că ai stat la masă cu el. Sau cu ea.

 

10. Se strange lațul.

 

În fiecare zi aflu despre cel puțin 5-6 oameni pe care îi cunosc și care sunt in spital bolnavi de COVID. 

Sentimentul meu permanent, de când m-am intors din concediu, este că voi urma. Nu mai ai cum să ocolești boala decât protejându-te obsesiv sau prin mila lui Dumnezeu. 
In rest, dacă ești din Argeș, vorba populară este cea mai elocventă: se strânge lațul în jurul tău.