Bogdan Ivan: „Am reintrat în politică de frică!”

Pe perioada celor câteva ore în care am discutat despre o infinitate de lucruri, cred că a repetat de cel puțin patru-cinci ori într-o frază apelativul... „dom'le”. „Dom'le, nu se mai poate!”, „Dom'le, trebuie să ne implicăm!”, „Dom'le, nu mai avem voie să asistăm pasiv la ce ni se întâmplă!”. Dom'le, atât de impacientat nu l-am văzut niciodată pe Bogdan Ivan în toată cariera sa politică. Și face politică de la vreo 20 de anișori... Ajuns astăzi la vârsta maturității - cap de familie, tată de copii -, Bogdan Ivan a ajuns să conștientizeze și să se sperie în același timp privind la starea de fapt în care se află România din cauza politicienilor care au condus-o și a cetățenilor care le-au girat, prin neimplicare, toate deciziile. Ceea ce Ivan conștientizează, spre deosebire de alți inconștienți, este că, în ciuda averilor spectaculoase pe care le au unii, banii nu-i vor pune, de fiecare dată, la adăpost. Trăiesc cu toții în societatea aceasta în care e imposibil să nu se lovească, ei și copiii lor, de personal din ce în ce mai puțin instruit în domenii-cheie precum sănătatea sau educația. Securitatea personală este și ea pusă în pericol. Niciun ban din lume nu te va putea apăra de un doctor incompetent, de un pușcăriaș eliberat prin recurs compensatoriu sau de interlopul care vinde droguri în școală. Cum s-ar spune, bine ați venit în România pe care ne-ați... făurit-o! Ce se poate face de aici înainte? Doar un singur lucru, crede Bogdan Ivan, unul dintre liderii PRO România: oamenii de bună-credință, care și-au clădit o familie sau o carieră și care nu au condamnări penale trebuie să intre în politică, indiferent în ce partid. Despre toate acestea și câte ceva în plus, vă invit să citiți în interviul de mai jos! 

 

 


„Pe mine, politica m-a luat la ocazie”

 

 Zic să începem cu o întrebare serioasă, căci politica îmi pare un domeniu din ce în ce mai neserios: ce voiați să vă faceți când erați mic? Asta ca să înțelegem cum de v-ați pierdut, între timp, pe drum și ați nimerit în... mocirla asta...
- Aviator voiam să mă fac, pentru că și atunci, ca și acum, mi-ar fi plăcut și îmi place să cunosc lumea. Lumea ne oferă un spectacol superb și am vrut să îmi ofer posibilitatea să mă bucur cât mai mult de acest spectacol. Azi este ceva mai greu, dar când pot mă duc și vizitez locuri în țară și în afară.

 


 Micuțul aviator Ivan s-a... parașutat în politică...
- S-a urcat, mai degrabă, în această ocazie care se numește politică, pentru că asta s-a întâmplat, la propriu. Pe mine, politica m-a luat la ocazie și probabil că știți istoria mea din acest punct de vedere, cu toate că mulți nu m-au crezut.


 Să facem un mic rezumat pentru cititorii care nu o cunosc...
- Era prin 1998, aveam până în 20 de ani, și așteptam la ocazie să merg la facultate, la București. A oprit să ne ia chiar ministrul Industriei și Comerțului la vremea respectivă, Radu Berceanu, pe mine și pe alți doi colegi. 


 O fi avut omul nevoie de bani...
- Mă îndolesc... Era duminică seara, pe o ploaie mocănească și cred că i s-a făcut milă de noi. Vă spun și de ce nu mergeam cu autocarul! Eram fumător pe atunci și, în mintea mea, credeam că o oră fără să fumez e prea mult.


 V-a permis Berceanu aroganța să fumați la el în mașină?
- Sub nicio formă. Ne-a măsurat, ne-a întrebat dacă suntem studenți și apoi, pe tot restul drumului, ne-am contrazis în ceea ce privește politica. Nici nu știam noi cine era Berceanu, nu ne interesa. La final mi-a spus că-i place cum gândesc, s-a prezentat și mi-a cerut să vin să lucrez la el. Mi-a dat o carte de vizită - și acum o am - pe care a scris „La ora 9, la mine”. Eu, un om foarte „conștiincios”, am fost la ora 10.00. Nu prea mă interesa pe mine, aveam 19 ani, oricum întâmplarea îmi părea chiar și mie, care o trăisem, cam suprarealistă...


 Ați mai fumat o țigară...
- Nu doar una! Am impresia că pierdusem și un tramvai... Și țin minte vorba pe care mi-a spus-o atunci: „Domnule, vino și lucrează aici, o să înveți multe lucruri bune și îți poți face un viitor în viață, dar dacă ți-e greu, pleacă!” Asta a fost discuția inițială cu Radu Berceanu. La început nici nu am fost mare lucru, eram referent cabinet ministru. E drept că începuse să mi se facă frică, pentru că realizam cine și unde sunt: un tânăr oarecare, în anul de grație 1999, la cabinetul unui ministru.


 Ce trebuință avea Berceanu de un tânăr luat la ocazie, când avea, probabil, atâtea nepoate, atâtea pile, atâtea fete frumoase de rostuit?
- Erau niște ani în care aveai nevoie și de oameni care să facă treabă, nu ca acum. După doi ani de zile, cunoșteam Ministerul Industriilor în cele mai mici unghere, cunoșteam toți oamenii care lucrau acolo. Prin comparație cu ceea ce este acum, când din nefericire, profesioniștii îi numeri pe degete, în 1999, în ministerul acela erau oameni care doar când intrau pe ușă impuneau respect.

 

 

 

 „Terminați erau ei, căci nu mai erau în stare să facă diferența între prietenie și politică”

 

 Foarte mulți primari și parlamentari se plâng de faptul că aparatul de stat de la centru este adevăratul frânar, cu sumedenia de angajați incompetenți și indolenți, care îngreunează totul.
- Așa este... În mare parte, așa este. Poate și de aceea, în paralel, începând să-mi placă, am intrat și în politică în organizația PD Argeș.


 Era pe vremea lui Ion Cîrstoiu...
- Da.


 Ce mai face domnul Cîrstoiu?
- Foarte bine! L-am sunat de Sfântul Ion și i-am urat la mulți ani. M-am și întâlnit cu dumnealui, arată foarte bine, pare a avea 50 de ani, nu câți are în fapt.


 Cum v-a primit în partid?
- Ca pe orice om care vine să se înscrie în PD, pentru că nu m-am dus să-i spun, știți, eu lucrez la minister... M-am dus ca orice tânăr în organizația de tineret și țin minte că prima mea funcție a fost de secretar general în această organizație, adică cineva care lipea afișe. Cu timpul am ajuns președinte al Organizației de Tineret a PD Argeș și s-a încheiat și partea cu ministerul, pentru că în politică sunt lucruri care vin și pleacă. La un moment dat, am fost directorul Direcției Județene pentru Tineret și, pentru că au fost mulțumiți de prestația mea, am ajuns subsecretar de stat la Turism. A fost prima și singura dată când turismul a avut o axă pe fonduri europene. După care am ajuns la Ministerul Transporturilor, poziție din care am reușit realizarea Gării Pitești. Mulți au râs de mine când am spus că o voi face, dar uite că am făcut-o. Pentru că, dacă vrei să faci ceva, să lași ceva în urmă, nu ai cum să nu reușești. Avem astăzi o gară de care ar trebui să fim mândri. Sigur... nu mai avem trenuri...


 Acesta este doar un amănunt nesemnificativ...
- Nu, aceasta va fi viitoarea mea bătălie importantă: un tren de viteză sporită Pitești-București. Nu vorbesc despre cai verzi pe pereți, investiția este realizabilă 100% și extrem de simplu. Banii europeni pentru infrastructură feroviară există în temeiul masterplanului negociat între România și UE. În acest masterplan sunt investițiile trecute la liniuță. Calea ferată de viteză sporită București-Pitești e trecută acolo. Bani sunt! În privința amplasamentului, acesta deja există, nu mai e ca la autostradă, să faci studii... Noi trebuie să facem niște afurisite de hârtii, să luăm banii și să punem proiectul în practică. Ce înseamnă treaba asta pentru Pitești? Ar însemna să fii în 35-40 de minute la București, în Gara de Nord. Din Balta Albă până în centrul Bucureștiului faci două ore cu mașina. Piteștiul ar deveni cel mai frumos cartier al Bucureștiului, iar PIB-ul orașului sunt convins că s-ar tripla doar făcând asta, pentru că foarte multe companii vor veni aici, la fel ca și oamenii care lucrează acolo. Din centrul Bucureștiului în Pipera faci o oră și jumătate. Așa, în Pitești, poți ajunge în maximum 40 de minute. 


 Între timp ați dispărut din peisajul politic...
- Ei bine, în 2011, am renunțat la politică și chiar dumneavoastră ați scris că... „Bogdan Ivan s-a sinucis politic. Cu mâna cui?...”.


 Unde erați, mai exact, când v-ați sinucis, că nu mai rețin contextul?
- Dar nu m-am sinucis... Cred că mulți nu m-au crezut când le-am spus că eu am o viață și asta nu înseamnă doar politică. M-am uitat în jur și mi-am dat seama că modul acela de a face politică nu mă caracterizează. 


 Era perioada...
- ...perioada în care PD s-a transformat în PD-L.


 Pe vremea lui...
- ...Mircea Andrei. Și vă spun și cum s-a întâmplat! La acel moment, Daniel Constantin, lider al Opoziției alături de Ponta și de Crin, era cel mai bun prieten al meu. Din liceu eram prieteni. Și candidam amândoi la parlamentare. Chiar și așa, când ne întâlneam nu făceam politică, soțiile erau bune prietene. Ba urma să fie și nașul copilului meu. Ei bine, sunt chemat la PD-L și luat la rost cum de l-am luat de naș pe Constantin. Le-am povestit contextul și mi-au spus... „Domnule, ești terminat!”. În realitate, terminați erau ei, căci nu mai erau în stare să facă diferența între prietenie și politică. Și m-am retras din politică, până în 2016, când Daniel mi-a cerut să ne implicăm. Și uite așa m-am înscris în ALDE. Am candidat la Parlament și am făcut o chestie prin care credeam eu că revoluționez politica,  deschid ochii oamenilor: fiecare candidat să vină să propună nu 10 proiecte, ci unul singur, de care să se țină și funcție de care să mai merite sau nu o nouă candidatură. Într-adevăr, parlamentarul are rol legislativ, dar are și rol de control asupra guvernului. Un parlamentar responsabil are pârghiile necesare să urmărească un proiect și să insiste pentru ducerea sa la bun sfârșit. Parlamentarul de Argeș ar trebui să fie zi de zi la minister, să-i tragă de mânecă pe cei de acolo cu privire la proiectele care vizează județul. 

 

 

 

 

 „Le spun tuturor, poate se prinde: intrați în politică, implicați-vă!”

 

 Doar că electoratul nu a apreciat revoluția dumneavoastră în materie de a face politică...
- Nu, nu a apreciat... Ideea este că am două posibilități la momentul acesta: ori plec din țară, ori încerc să îmi aduc contribuția și să încerc să schimb lucrurile, pentru că nu se mai poate. Noi în țara noastră trebuie să trăim bine, țara noastră trebuie să o dezvoltăm. Problema este că, în calitate de părinte, degeaba le dai copiilor o educație bună, încerci să-i ții sănătoși și spălați, curați, dacă mediul înconjurător în care își trăiesc viața este așa cum este. Eu nu știu dacă voi reuși să schimb ceva, dar le spun tuturor, poate se prinde: intrați în politică, implicați-vă! Eu am reintrat în politică de frică!


 Ar trebui să intre oameni noi în politică pentru că, uite, nu prea avem ce vota...
- Apropo de treaba asta cu votatul... Ați văzut că, potrivit măsurătorilor, 75% din populație simte repulsie față de politică?


 Cred că 100%, cei care nu simt repulsie sunt cei direct interesați sau cointeresați.
- Și asta doar din cauza celor care au făcut politică până acum. Vă dau însă o veste bună: tot mai mulți oameni noi au început să intre în politică. O să vedeți primării câștigate de oameni care nu au mai făcut politică, dar s-au implicat în societate. 


 Mă bucură să aud asta, dar cei care merg la vot sunt aceiași care acceptă un guvern condus de o... Dăncilă. Asta îmi pare a fi maximum de resemnare. 
- Eu am însă și feed-backul din partea celor care vin la sediu și care îmi par extrem de hotărâți. Care-mi spun că nu se mai poate și că vor să se implice. Am numai la mine în partid, recent înscriși, patru directori de multinaționale. Sunt oameni care nu mai au nevoie de nimic și cu toate acestea conștientizează că e mai mult decât important să nu mai stea deoparte, așa că au venit lângă noi.


 Au venit cu toate că Ponta este om vechi, e învățăcelul lui Adrian Năstase...
- Toți oamenii vin de undeva. Noi trebuie să încetăm să o mai căutăm pe Albă-ca-Zăpada, că nu există, dar măcar să nu mai votăm cu lupul, asta e imperios necesar! Important este să găsim oamenii care pot să facă cel mai bine pentru țara asta. Eu vreau să facem un alt fel de politică la PRO România...


 Deci nu vreți să câștigați alegerile...
- De ce?


 Păi taman ce mi-ați spus că ați mai încercat altfel, dar nu v-a ieșit. Se pare că urechea electoratului este setată pe altfel de mesaje, îi place să fie mințită frumos...
- Cât timp voi fi aici, voi încerca cu toată puterea mea să fac lucrurile așa cum trebuie. Și toți membrii vor fi implicați activi, la toate nivelurile. Până una-alta, domnul Ponta a avut cel mai bun guvern, unul de profesioniști.


 A mai avut și pușcăriași prin el...
- De acord, acum ați văzut dumneavoastră pădure fără uscături?


 Nu, doar că domnul Ponta e cam neinspirat când își alege prietenii pe care îi pune miniștri. 
- S-au întâmplat totuși lucruri bune în guvernarea sa. Numai dacă ne gândim că TVA a scăzut de la 24% la 19% și la 9% la alimente. Imaginea guvernului Ponta atârnă în mod pozitiv cu siguranță. 

 

 

 

 

 „Am avut o discuție și cu Ionuț Moșteanu, și cu Adrian Miuțescu, să ne unim cu toții”

 

 V-ați gândit la o colaborare cu Opoziția? Pentru că, până vă veți face o notorietate dumneavoastră și ceilalți, cu un mesaj anti-PSD, cred că ați putea avea mai mult succes...
- Da, am avut o discuție și cu Ionuț Moșteanu, și cu Adrian Miuțescu, să ne unim cu toții, pentru că cel puțin Piteștiul este sub orice critică. Nu poți să dai, spre exemplu, 33.000 de euro pe un concert care costă 5.000 de euro, doar pentru că ai montat o scenă pe care nu dai mai mult de 1.000 de euro. 


 Bun, și ce-au spus Moșteanu și Miuțescu?
- Că se gândesc la această variantă. Eu zic să se gândească bine, pentru că Ionică este cel mai prost primar pe care l-am avut.


 Bine, privind la primarii de după Revoluție, cu o mică excepție efemeră, nu-l avem drept termen de comparație decât pe eternul Pendiuc...
- Ionică este un primar foarte slab. Poate că are bune intenții, dar nu poate, este limitat. Parcă nimic nu mai e posibil în Pitești sau în Argeș. Spre exemplu, avem și noi vreo pârtie de schi în județul ăsta?


 Pe hârtie, da! Dacă nu aveam ghinionul ăsta teribil cu Molivișu, aveam și pârtie...
- Nu e chiar ghinion, doamnă! Tot incompetență e și acolo!


 Vai, nu cred...
- Vă spun pe cuvânt! Și aș vrea să vă mai spun ceva: în perioada asta, PRO România organizează la nivel național niște dezbateri pe toate zonele. Fiecare vicepreședinte are un domeniu de care se ocupă...


 Cunoaștem sistemul, am mai văzut! Ce dezbateri frumoase se fac, ce frumos se vorbește! Aproape că v-aș crede... Liberalii aveau departamente pe domenii și dezbăteau acolo strategii, nebunii...
- Dar câți au făcut așa ceva live?


 Ar fi făcut-o și live, probabil, dar pe atunci nu era moda...
- Eu vă spun că dezbaterile noastre sunt serioase și în funcție de concluziile desprinse vom face programul de guvernare.


 Un lucru rogu-vă: numiți-l oricum, numai program de guvernare nu! Cred că deja avem alergie la acest termen. 
- Da, e un punct de vedere de luat în calcul. Eu, spre exemplu, sunt vicepreședinte cu atribuții în zona de turism. S-a spus că turismul este o prioritate pentru România, că avem toate formele de relief... Care e motorul de dezvoltare? Fondurile europene. V-ați pus întrebarea de ce turismul nu a avut un program dedicat? Investițiile în turism sunt făcute prin Ministerul Agriculturii, iar altele prin POR!


 Deci cormoranii sunt de vină! Ziceți așa, să pricepem și noi!
- Cam așa s-a ajuns! Interesant este că, prin POR, pe axa de turism sunt alocate 120 de milioane de euro din 8,2 miliarde, adică 1,4%, deși e o prioritate națională. Pe acea axă trebuia să depună proiecte și ADI Molivișu, o asociație de dezvoltare intracomunitară între unități administrative. De fiecare dată când am avut astfel de asocieri, falimentul a fost aproape sigur. Altfel au stat lucrurile când în asociere au intrat și privații, atragerea de fonduri fiind de aproape 100%. Dacă aveam și privați în proiectul Molivișu, acum aveam pârtie. 


 Apropo de dezbateri, e pregătit electoratul, are răbdare să le asculte sau va fi mai captivat de mesajele populist-naționaliste ale PSD potrivit cărora UE vrea să ne fure porcul din coteț?
- Cred că tot electoratul PSD trebuie să știe un lucru: că dacă ai o firmă și tu te împrumuți ca să plătești pensii și salarii, firma aia intră în faliment. Așa e România în acest moment. Trebuie să le pese de treaba asta, pentru că au copii, au nepoți! România este o țară care nu investește nimic și se împrumută doar pentru pensii și salarii. Și să le mai spunem ceva ce îmi pare a fi o mare nesimțire, o batjocură: cum, domnule, să ia un partid politic 20 de milioane de euro pe an, pentru funcționare? Ia și PNL vreo 14, ALDE vreo 5... Pentru ce?! Luna asta PSD a luat 1,5 milioane de euro pentru ce? Suntem nebuni? Trăim într-o țară din ce în ce mai săracă și dăm atâția bani unui partid? Dacă asta vrea electoratul PSD, să-i voteze, domnule! Dar să mai ia în calcul și următoarea informație: suntem a doua cea mai părăsită țară din lume, după Siria! Asta este realitatea potrivit datelor ONU din 2016. Într-un an a plecat 200.000 de oameni, adică un Pitești și jumătate, practic. În 2017, au plecat 227.000 și în 2018 cred că și mai mulți. În ritmul ăsta nu știu ce se va alege de noi! De aceea alegătorii ar trebui să fie mai atenți la ceea ce li se spune și să iasă la vot. Nu sunt nici cel mai frumos și nici cel mai deștept, dar am toată bunăvoința și încerc să schimb lucrurile. Și-o fac, după cum vă spuneam, de frică, pentru că vreau să-mi cresc copiii aici, în România.