MĂNĂSTIREA CURTEA DE ARGEŞ – SIMBOLUL ARGEŞULUI  ÎNTRE LEGENDĂ ŞI CREDINŢĂ

Mănăstirea Curtea de Argeș este unul dintre cele mai puternice simboluri spirituale, istorice și culturale ale României. Curtea de Argeș, ca așezare pentru această capodoperă a ortodoxiei, poartă cu sine secole de istorie, civilizație și cultură, arătând cu mândrie locuitorilor, dar și turiștilor, minunile arhitecturale pe care le posedă.

Considerată edificiu-simbol al lumii monahale românești, Mănăstirea Curtea de Argeș, monument ctitorit de Neagoe Basarab, poartă - dincolo de cunoscuta legendă a meșterului Manole - o serie de adevăruri și valori istorice la fel de cunoscute: „Pe Argeș în gios,/ Pe un mal frumos,/ Negru-Vodă trece/ Cu tovarăși zece:/ Nouă meșteri mari,/ Calfe și zidari/ Și Manoli-zece,/ Care-i și întrece…” Cine nu știe frumoasa baladă a meșterului Manole!
În spatele minunii arhitecturale, există o legendă conform căreia meșterul Manole, încercând să construiască mănăstirea și lovindu-se de grele obstacole (ceea ce construia ziua se dărâma noaptea), recurge la sacrificiul suprem și își zidește soția, pe Ana, într-unul dintre zidurile exterioare ale mănăstirii, aceasta fiind singura cale ca edificiul să poată fi ridicat. Sacrificiul uman nu se oprește aici, Manole însuși pierzânduși viața când încearcă să zboare de pe acoperișul mănăstirii. În locul în care trupul său s-a izbit de pământ - spune legenda - a apărut un izvor, loc definit astăzi ca Fântâna lui Manole. 

 


 


Făcând pasul de la legendă la istorie, mănăstirea a fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab, fiind cunoscută ca puternic centru episcopal, și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Așa cum se înfățișează în prezent, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralărgit contopit cu construcția propriu-zisă. Biserica este așezată pe o puternică temelie din blocuri de piatră, mai lată decât suprafața de bază a sfântului lăcaș. Marginile se termină cu o împrejmuire de crini sculptați în piatră. E o temelie care susține și parcă protejează edificiul prin forța și tăria pietrei, dar și prin rafinamentul sculpturilor, semn al spiritualității românești care a dăinuit prin veacuri. Ctitorul, arhitecții și constructorii care au lucrat au avut această capacitate de a transforma biserica însăși într-un soi de mare chivot pentru propriile morminte. Cine pășește pentru prima dată în interiorul edificiului rămâne impresionat de pictura murală executată în ulei de către artiști francezi, precum și de grupul celor 12 coloane reprezentându-i pe cei 12 apostoli. Construcția nu se impune prin dimensiuni, ci prin echilibrul proporțiilor, prin frumusețea, detaliile amănunțite și de bungust. Originalitatea de o rară frumusețe a sfântului lăcaș a făcut ca biserica Mănăstirii Curtea de Argeș să fie pomenită în documente de către călătorii străini care și-au aflat adăpost în chiliile ei. Însemnări de călătorie și stampe datând chiar din secolul al XVI-lea au sporit faima mănăstirii și în afara granițelor țării. Biserica este centrul unui ansamblu care cuprinde toate clădirile necesare unei vieți monahale după rânduiala athonită. Toată această frumusețe a mănăstirii este unul dintre cele mai strălucite exemple de preluare a stilului bizantin.  În Mănăstirea Curtea de Argeș, se află comori ale creștinismului: moaștele Sfintei Filoteia, părți din moaștele sfinților Serghei, Vach și ale muceniței Tatiana. Valoarea arhitecturală a sfântului lăcaș este completată în plan spiritual de lumină întreținută de Sfânta argeșenilor. Prezentă pe aceste locuri încă din secolul al XIV-lea, Sfânta Muceniță Filoteia, Mucenița-copil, poartă rugile și dorurile noastre către Bunul Dumnezeu. Sfânta Muceniță Filoteia, ocrotitoarea Eparhiei Argeșului și Muscelului și a întregii țări românești, s-a născut la începutul secolului al XIII-lea și într-un timp foarte scurt a devenit cea mai bună prietenă a săracilor din Cetatea Târnovo

 


Lăcașul sfânt a devenit mormânt regal

Nou-construită, Necropola Regală vine și rotunjește exemplar ansamblul arhitectural de la Curtea de Argeș ctitorit strat peste strat de-a lungul veacurilor. Aici sunt înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, Carol al II-lea și Elena, precum și Mihai I și Ana.  Ctitoria lui Neagoe Basarab a fost Catedrală Episcopală începând cu anul 1793, când s-a înființat Episcopia Argeșului, până în 1948, când a fost desființată abuziv de către regimul comunist. A redevenit Catedrală Episcopală în 1990, moment în care Eparhia a fost reînființată, iar în anul 2010 a devenit Catedrala Arhiepiscopală a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Gândul zidit în piatră al voievodului stă mărturie că, atunci când frumusețea întâlnește sfințenia, împreună pot schimba lumea. Simbol al Argeșului, Mănăstirea echivalează rezistența, răbdarea și nealterarea credinței noastre. Acesta este mesajul pe care îl transmite dincolo de frumusețea exterioară, dincolo de echilibrul arhitectonic și artistic, dincolo de bogăția podoabei sculpturale și frumusețea picturii interioare. O biserică unicat, Curtea de Argeș, Manole, Ana, voievodul cu dor de sfințenie... Un loc plin de semnificație, bogat spiritual și încărcat de istorie, cu care judeţul se mândrește peste veacuri și pe care merită să îl vizitați.