6 laboratoare din Argeș nu au făcut diferența între BERE și URINĂ!

Inspirați de un experiment realizat la nivel național și din dorința de a afla dacă modul în care se fac analizele de laborator se bazează exclusiv pe aparatură, ne-am transformat în pacienți și am mers să efectuăm analize de urină-sumar în șase unităţi: trei de stat şi trei private. Unele rezultate ne-au... bucurat, căci am aflat că stăm bine cu sănătatea din acest punct de vedere, în timp ce altele ne-au îngrijorat, întrucât indicau posibile infecții urinare. O singură problemă apare în această situaţie: în eprubetele pe care le-am supus analizei era... BERE! În mod evident, nu ne așteptam ca rezultatele să arate dacă urina este cu guler sau fără guler sau dacă are mai mult malț decât hamei, dar ne-a surprins că într-un lichid precum berea, aparatura de laborator a indicat valori în privința leucocitelor și eritrocitelor pe care le găsim în sânge.

 

 

 La stat, urina sau berea tot lichide sunt! 


Vă mărturisim că am plecat la drum ușor sceptici, gândindu-ne că totuși berea e bere, urina e urină, nu te poți înșela în privința asta, mai ales că probele picau din start proba... mirosului. Doar că... aparatele nu miros, doar oamenii!
La una dintre cele mai mari unităţi din Argeş am decis să mergem să plătim o analiză acuzând dureri de rinichi. După patru ore analizele erau gata. A urmat o unitate medicală de stat la fel de mare, destinată copiilor, unde analiza a fost făcută în regim de urgenţă, rezultatul venind la numai 15 minute de la predarea probei. Nici aici laboratorul nu a mai făcut diferenţă între urină şi bere. 
Ne-am mutat atenţia, gândindu-ne că cele două unităţi medicale sunt mai vechi ca structură şi dotări şi poate mai superficiale, îndreptându-ne către o unitate spitalicească pe cât de nouă şi strălucitoare, pe atât de costisitoare la nivel de investiţie în aparatură şi dotări. În acest caz, diferenţa făcută a fost modul în care a fost tratat pacientul care acuza o colică renală, în sensul în care personalul medical acreditat pentru efectuarea analizelor a ţinut să facă o evaluare mult mai complexă, supunând-o pe colega noastră unui întreg set de verificări şi analize și aplicându-i și  o perfuzie care se administrează în mod obișnuit în crizele renale. Despre berea noastră dusă pe post de urină aveam să aflăm şi aici acelaşi lucru îmbucurător: sumarul de urină a ieşit în parametri normali. 

 

 

 Bere cu infecție urinară - la privat!


Cu speranţe mai mari în capacitatea laboratoarelor din centrele private în a deosebi berea de urină, am ales să ducem probe identice la 3 unităţi cunoscute pentru numeroasele şi bogatele oferte în materie de analize medicale, unităţi ale căror holuri sunt permanent pline de sute de oameni care se calcă pe picioare şi pe nervi pentru a-şi evalua starea de sănătate prin intermediul unor aparate care aveau să demonstreze că sunt departe de a fi infailibile. Niciunul dintre cele trei laboratoare mari nu a observat diferenţa dintre doza de Ursus depusă şi cea care ar fi trebuit să fie o probă de urină. Mai mult, la unul dintre ele ne-au ieşit câteva valori ce indicau o uşoară infecţie urinară... a berii.

 


 Dr. Gabriel Popa: „Faptul că berea are și eritrocite... aici este o problemă!”


În faţa acestor constatări îngrijorătoare am încercat să aflăm cum este posibil să se producă erori în serie într-un domeniu în care diagnosticarea corectă face de multe ori diferența între viață și moarte. Am stat de vorbă, în primă instanță, cu un medic de familie, pentru că el este cel care trebuie să-i explice pacientului rezultatele primite de la laborator și, eventual, dacă este cazul, să-i recomande analize mai amănunțite.
Medicul Gabriel Popa s-a uitat pe fiecare analiză, părând ușor intrigat de faptul că acestea nu păreau să aibă ceva special pentru care presa să apeleze la competențele sale:


„Relativ constant, PH-ul e cel mai constant parametru care ne apare la toţi, este o caracteristică a urinei care ne arată cât de acidă sau bazică este. Densitatea este în jur de 1020, cu excepţia uneia care are diferenţă mare, în jur de 1010... În rest, probleme apar în valorile leucocitelor, care ne indică dacă avem sau nu avem infecţie urinară. 
Unii zic că sunt leucocite, alţii zic că nu sunt leucocite, unii zic că sunt şi hematii, chiar şi proteine, însemnând un grad mai mare de gravitate a infecţiei urinare. Apar nişte eritrocite pe un singur buletin, adică hematii în hemoglobină, adică infecţie urinară. Aici ar putea fi şi o urină de la o doamnă sau o domnişoară care ar putea fi în perioada premenstruală sau imediat după... Sunt puţine eritrocite fără să însemne ceva patologic.” 


Intuind că în scurt timp am putea afla și că berea noastră era în șase luni, i-am devoalat domnului doctor că marca urinei era Ursus și l-am rugat să ne explice cum pot aparatele confunda cele două lichide și, mai ales, cum ar putea un lichid cu miros specific de bere să treacă de nasul uman cu o așa mare ușurință.  

„E greu de spus, nu prea ai ce spune, poate că totul a fost făcut superficial. Într-adevăr, aparatele nu sunt programate să spună dacă ceea ce testează este bere sau urină, în schimb apar parametri la substanțele pe care nu le întâlnești decât în corpul uman. Aceste analize sunt făcute pe aparate sau sunt doar stripuri, adică teste rapide. 
Sincer, nu mă gândeam că PH-ul berii ar putea fi 5... Cât despre faptul că are și eritrocite... aici este o problemă! Nu știu ce setări au aparatele acestea. Rezultatele oricum sunt diferite, chiar dacă ați folosit aceeași bere... E drept, azi nu se mai lucrează pipetându-se, ca înainte, să intervină experiența biochimistului sau a medicului sau a asistentului de laborator”, ne-a declarat domnul doctor Gabriel Popa.


În ceea ce privește aparatura, fiabilitatea acesteia, modul în care este întreținută și verificată și calitatea substanțelor folosite fac diferența. 

„Toate aceste aparate necesită din când în când curățare și calibrare. Probabil unii o fac mai des, alții mai puțin des. Reactivii, după cât știu, sunt încapsulați, bănuiesc că nu e nimeni inconștient să lucreze cu reactivi ieșiți din garanție. De asemenea, aparatele și reactivii sunt pe grade de calitate, mai ieftine, mai scumpe... Într-adevăr, ar trebui controlate ceva mai bine, dar bănuiesc că toate laboratoarele sunt metrologizate, plus că au în interior niște norme de control, sunt acreditate RENAR, un organism destul de riguros, cel puțin în ceea ce privește hârtiile care se fac”, a mai adăugat doctorul Gabriel Popa.  

 

 

 Dr. Dumitrescu Negru Traian: „Deși azi sunt limitat la aparat, eu analizez totul și la microscop!”


Pentru că cel mai bine într-o astfel de privință ne poate lămuri doar un specialist care lucrează direct cu aparatele (dar mai ales cu ochiul!) am discutat cu unul dintre cei mai prestigioşi doctori ai judeţului Argeş, medicul primar în medicină de laborator, Dumitrescu Negru Traian, specialist cu zeci de ani de experienţă. După o îndelungă experiență la stat, domnia sa lucrează în prezent la un laborator privat și o face în stilul clasic: folosindu-se de propriile simțuri și cunoștințe. „Ochiul omului este sfânt!”, ne spune, cu atât mai mult, cu cât aparatele din ziua de astăzi, dincolo de referințele de calitate, pot livra date eronate chiar și în urma unei banale fluctuații de tensiune electrică. 
Cu siguranță că atunci când ați cerut referințe cu privire la un laborator la care să vă faceți analize, vi s-au recomandat centre care și-ar face treaba temeinic și laboratoare pe care ar fi indicat să le evitați. Ce face diferența între o analiză bine făcută și una superficială?


 „Diferenţa între o analiză care iese bine şi una care nu iese bine ține de mai mulți factori. Primul și cel mai important este factorul uman. Dacă omul este conştiincios şi parcurge toţi timpii pe care îi necesită o analiză este în regulă, dacă... fuşăreşte, deja pot apărea mici sau mari diferenţe în momentul în care are rezultatul. Și mai rău este dacă pe individul care a lucrat analiza nu îl izbeşte faptul că rezultatul este anapoda.
Când am început eu să lucrez, asta se petrecea în 1960, majoritatea reactivilor îi faceam noi, deci totul trecea prin mâinile noastre. Eu lucrez acum la un aparat, însă în fiecare zi aparatele astea trebuie etalonate. Când mă apuc de treabă, primul lucru pe care îl fac este să compar rezultatele pe care le aştept de la etalonul pe care îl introduc; dacă rezultatul nu se încadrează în marjele respective, este o problemă ori cu reactivul, ori cu aparatul! Reglarea optimă este o chestie care ţine tot de obrazul celui care lucrează. 
Am avut o perioadă lungă în care am condus laboratorul de la spital. Când au apărut aparatele, făceam analizele în paralel, prin metodele vechi, pentru a controla aparatul. De tot ceea ce făceam prin metodele clasice eram sigur, chit că plecam de la serviciu seara târziu! Aveam însă siguranţa că le-am văzut cu ochiul meu și că sunt corecte. 
Întotdeauna am fost de părere că nu trebuie să ne hazardăm să facem nişte analize din acestea complicate, ci că trebuie să facem lucrurile clasice, că de aia au nevoie oamenii, dar bine! Deși azi sunt limitat la aparat, eu îmi fac lame că vreau eu să îmi fac lame și să analizez totul și la microscop. Nimeni nu mai face astăzi așa ceva!”, ne-a declarat domnul doctor Dumitrescu Negru Traian.

Potrivit domniei sale, nici oamenii nu mai sunt la fel de bine pregătiți ca înainte, nici biologii nu mai au de la cine învăța adevărata muncă de laborator, ca să nu mai vorbim că și în această zonă au început să lucreze „fata lu'” sau „pila lu'”... În plus, ca societate, în general am început să șchiopătăm inclusiv la capitolele responsabilitatea și buna-credință.


„Factorul uman contează foarte mult şi ce ştie omul, şi cât este de aplecat este pe ce face, și cât vrea să facă bine. Eu le spun întotdeauna: gândeşte-te că ar fi maică-ta cu analizele acestea!”, ne mărturisește medicul.

 

 

 „Toate sculele cu care lucrăm şi toate zemurile pe care le folosim vin din China!”


În privința aparaturii, am realizat încă o dată că, dacă vrei cu adevărat să afli care este starea ta de sănătate, atunci nu trebuie să te rezumi la o simplă analiză. Variabilele pentru care ai putea primi indici eronați sunt atât de multe, încât, cu toată tehnologia din lume, tot un medic bine pregătit face diferența.


„Factori de eroare pot fi şi factori umani, dar și factori care țin de maşină, de reactivi. Sunt aparate care merg doar cu un anumit tip de reactivi. Spre exemplu, eu lucrez pe aparatul meu cu reactivul pe care l-am primit inițial, cel recomandat. Chiar dacă în manualul de utilizare se precizează că pot fi folosiți și alții, eu am preferat să lucrez cu cel mai bun reactiv recomandat, cu toate că, de multe ori, nu îmi este ușor să îl găsesc. 
Nu mai vorbesc despre legăturile noastre strânse cu poporul chinez! Toate sculele cu care lucrăm şi toate zemurile pe care le folosim vin din China. Aparatele sunt bune în general, dar au grijă să le facă astfel încât, la 5 ani, să fie necesare reparații care te determină să-ți iei un aparat nou. Suntem foarte dependenţi de aparate şi de calitatea lor. Aparatul la care eu lucrez se pare că e unul bun, dar vă mai spun un lucru: au foarte mare sensibilitate la variaţiile de tensiune! Și iar ajungem la ochiul și buna-credință a specialistului!”

 

 

 „Dacă semnez, semnez ce am văzut cu ochii mei, nu ce a făcut un aparat care poate da eroare”


Uitându-se peste analize, doctorul Dumitrescu Negru Traian nu a observat lucruri deosebite pentru niște parametri legați de un test clasic de urină. Parcă intuind însă că nu despre urină a fost vorba, și-a amintit că, în trecut, a fost păcălit de colegi cu... un ceai.   

„O serie de elemente pe care le găsesc în urină le-am regăsit în ceai. În privința berii, aceasta este un lichid fermentat, fermentaţia alcoolică modifică PH-ul. Apariţia celulelor epiteliale în rezultatul analizelor nu ar fi o surpriză, acestea se pot lua şi de pe degetele celui care face analiza, dar urobilinogenul nu are cum să existe în bere. 
Leucocite și eritrocite, adică sânge, iar nu poți avea în bere! Poate că aparatul a confundat levurile din bere, adică niște ciuperci, cu celulele roșii... Noi avem un aparat, dar tot ce se numeşte sediment văd eu la microscop şi atunci nu dăm rezultatul  aparatului, ci ceea ce constat eu, în urma analizei. Mereu am spus că, dacă semnez, semnez ce am văzut eu cu ochii mei, nu ce a făcut un aparat care poate da eroare.”,  a declarat doctorul Dumitrescu Negru Traian.

 

 

Preluare Saptamanalul Ancheta