34 de ani de la catastrofa Cernobîl

Ținut secret de sovietici, accidentul de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl din 26 aprilie 1986 a afectat întreaga Europă şi milioane de oameni au fost victime ale radiaţiilor. Reactorul 4 al centralei a devenit practic un enorm depozit de deşeuri radioactive, un pericol pentru încă cel puţin 3.000 de ani.

De nivel 7, dezastrul de la Cernobîl este cel mai grav accident nuclear din istorie, în privinţa victimelor şi a costurilor. Deflagraţia a poluat atmosfera cu zece tone de materiale radioactive. Zona din jurul oraşului Pripyat, în nordul Ucrainei, este izolată de 30 de ani, iar specialiştii avertizează că efectele radiologice extrem de grave vor continua în următorii 3.000 de ani. La 32 de ani de la accident, numărul total al victimelor este încă subiect de controversă.

"La nivel mondial, au murit 1,44 milioane de oameni", afirmă Aleksei Iablokov, fost consilier pentru mediu al preşedintelui rus Boris Elţîn.

Belarus a fost ţara cel mai grav afectata de dezastrul de la Cernobil, deoarece pâna la 70 % din precipitatiile radioactive au căzut pe teritoriul ei, dar în total peste 5,5 milioane de persoane, ucraineni, belaruşi şi ruşi, au avut de suferit în urma catastrofei, iar o mare parte dintre ei locuiesc în continuare în zonele contaminate, conform autorităţilor ucrainene.

Numărul total al victimelor ar putea fi între câteva sute de mii şi milioane, notează experţi citaţi de presa internaţională, iar medicii afirmă că milioane de persoane suferă în continuare de probleme de sănătate legate de catastrofă. Consecinţele contaminarii radioactive - cancer, afecţiuni ale sistemului imunitar, boli cardiace - ar putea provoca în total între 100 de mii şi 400 de mii de decese în aceste trei foste republici sovietice, conform Greenpeace.

Mărturii cutremurătoare au fost consemnate de jurnalista rusă Svetlana Aleksievici în cartea sa "Dezastrul de la Cernobîl", cu care a câştigăt Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2015.

Pe lângă victimele umane, dezastrul de la Cernobîl a afectat grav şi mediul. Au avut de suferit şi animalele domestice, animale sălbatice, păsările şi peştii sau vegetaţia, poluarea radioactivă aprodus mutaţii genetice, resimţite pâna la nivelul bacteriilor şi al virusurilor.

Oraşele Cernobîl şi Pripyat au fost evacuate şi probabil nu vor mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiaţii va ajunge la cote normale abia în jurul anului 2525.

Acum, aici vin oameni de ştiinţă, doctori, biologi sau fizicieni nucleari pentru a studia consecinţele accidentului nuclear care se fac încă simţite, dar şi vin şi sute de turişti curioşi. Accesul în Zona de Excludere a Centralei Nucleare Cernobîl este posibil numai cu un ghid autorizat, şi cu măsuri de protecţie în faţa radiaţiilor. Turiştii sunt averizaţi că nu au voie să atingă obiectele sau vegetaţia, ori să se aşeze.

Cernobîl, Ucraina, sâmbătă, 26 aprilie 1986, ora 1.23

Un experiment ratat s-a transformat într-un dezastru nuclear. Testul, conceput pentru a arata că, în timpul unei intreruperi a energiei electrice, reactorul ar funcţiona în condiţii sigure, s-a transformat într-o imensa tragedie.

Învelisul de grafit a luat foc şi reactorul 4 al Centralei nucleare de la Cernobil a explodat, scutul superior al clădirii care cântarea peste 1.000 de tone a fost pulverizat, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosfera provocând radiaţii care au depaşit cu mult valorile maxime admise.

În timpul incendiului, care nu a putut fi stins timp de zece zile, au fost răspandite în atmosfera şi purtate de vânt cantităţi uriaşe de substante radioactive care au afectat trei sferturi din Europa şi multe regiuni de pe glob. Trei oameni au murit pe loc, iar alţi 29 în zilele urmatoare, din cauza arsurilor provocate de incendiul care a urmat exploziei, dar şi din cauza iradierii.

Ucraina era atunci parte a URSS, iar sovieticii nu au informat despre accident nici măcar populaţia aflată în imediata apropiere a dezastrului.

Cei 45 de mii de locuitori din Pripyat, oraşul aflat la doat 1,5 kilometri de centrala de la Cernobîl, au fost evacuati abia la 36 de ore de la producerea accidentului, în după-amiaza zilei de 27 aprilie 1986.

Până în 5 mai, toţi cei care locuiau pe o raza de 30 km în jurul reactorului avariat au fost nevoiţi să-şi abandoneze casele, iar în decurs de 10 zile, în total 130 de mii de persoane din 76 de localităţi au fost evacuate, iar teritoriul respectiv a fost declarat zona de excludere.

Estimarile ulterioare au aratat ca în total o suprafaţă de 17 milioane de kilometri pătraţi din Belarus, Rusia şi Ucraina a fost contaminată cu radiaţi, fiind afectate 19 regiuni, în special zonele din jurul oraselor Bryansk, Kaluga, Tula şi Orel, unde locuiau aproximativ şapte milioane de persoane, dintre care trei milioane de copii.

În România, informaţii despre accidentul de la Cernobîl, abia în 2 mai

După accident, norul radioactiv a ajuns şi deasupra României, măsuratorile făcute atunci înregistrând o creştere enormă a nivelului radiaţiilor, în unele locuri şi de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale.

În noaptea spre 1 mai, staţiile care măsurarau radioactivitatea au transmis că s-au înregistrat valori depaşite ale radioactivităţii, cel mai ridicat grad de poluare în Iasi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare, dar şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.

"Trimiteam toate datele la centru, era normal ca toată lumea să se afle intr-o stare de stres pentru că situaţia se putea schimba dintr-un moment în altul", povesteşte dr. Dan Galeriu, cercetator la Institutul de Fizica Nucleara, unul dintre specialistii care au participat la măsuratori.

Abia după patru zile de la accident, Ceausescu a convocat o şedinta a Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist, la care au participat, pe lângă liderii comunişti, şi generalul Mihai Chiţac, şeful Trupelor Chimice ale Armatei Române, cercetatorul Ioan Ursu şi generalul Ioan Geoana, şeful Apararii Civile.

Regimul Ceauşescu a informat populaţia României despre accidentul din Ucraina abia la 2 mai 1986, în condiţiile în care cei care ascultau postul de radio Europa Libera, aflaseră deja de dezastrul de la Cernobil.

Informarea, făcută publică de către Agerpres, venea din partea Comisiei de partid şi de stat pentru supravegherea şi controlul calităţii mediului inconjurator şi menţiona ca s-a inregistrat o crestere a radioctivitatii mult peste limitele normale, în special în judetele Iaţi, Suceava, Mureş, Cluj şi in municipiul Bucureşti. Se recomanda populaţiei: să folosească apa potabilă numai din reţeaua urbana, din puțurile de adâncime sau apă minerală; să asigure înainte de consum spălarea riguroasă cu apă potabilă a legumelor şi fructelor; copiii să evite ieşirile în spații deschise; unităţile agricole şi gospodăriile individuale să asigure adăparea animalelor din puţurile de adâncime şi să protejeze, prin acoperire, fântânile şi furajele.

Între 10 şi 31 mai 1986, Ministerul Sănătății a introdus unele restricții în utilizarea lactatelor şi a luat măsuri pentru administrarea în scop profilactic a iodurii de potasiu pentru populația până la 18 ani.

Nu există statistici cu privire la românii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar specialiştii spun că există o legatură între dezastrul de la Cernobîl şi creşterea cazurilor de cancer, în special tiroidian, şi a cazurilor de leucemie şi cancer osos, în special în zona Moldovei.

 

Sursa: stiri.tvr.ro